21 Ianuarie 18

Durerea interioară cauzată de păcat

  • 16 Decembrie 17
  • Invatatura de Credinta
  • 0
    Ascultaţi-mi cuvintele, fiii mei cei de pe urmă, iubiţii mei, dragii mei, ascultaţi-mă, dacă mă doriţi cu adevărat şi mă căutaţi ca pe un părinte. Care este omul care, rănit în inima sa de otravă şi suferind şi lovit de un mare chin în cele dinlăuntru ale lui, se va îngriji de nişte răni mici ale pielii trupului său sau se va preocupa de ele? Deoarece chinul cel ascuns în inima lui va acoperi tot chinul sau mâncărimea pielii trupului său şi strângerea inimii lui nu-l va lăsa să privească şi să vadă cele de pe trupul lui, ci în chinul şi suferinţa insuportabilă a inimii lui va uita rănile de pe trupul său şi-şi va smulge cu mâinile hainele lui şi cu unghiile mâinilor lui îşi va scărpina rănile trupului său. Va uita şi de părinţi şi prieteni şi nu-şi va mai aţinti ochii peste nici un om, nici nu se va întoarce cu faţă aspră spre omul care-l blestemă. Nu se va mai îngriji de averile sau lucrurile lui, îşi va lăsa bogăţia sa spre răpire celor ce vor. Pâine dulce nu va mânca fiindcă se va umple de amărăciune [Ir l5, l7]. Vin dulce nu va bea, deoarece chinul îi va fi saturare. Celor care îl cheamă la ospăţ cu băutură le va răspunde cu mânie mare: „Depărtaţi-vă de la mine, fiindcă moartea îmi zdrobeşte inima, şi ştiu eu dacă nu mă va lua acum? Fiindcă viaţa în această lume mi s-a făcut lucru urât şi această viaţă e o moarte, dar eu nu ştiam [Fc 28,l6; Pr 23,25; Iov 4, 3]". Pe patul odihnei sale nu se va urca [Ps l3l, 3], şi se va rostogoli şi târî pe pământ strigând cu glas mare şi gemând, nefacându-şi nici o grijă de cei ce-l văd necăjindu-se sau de cei ce ascultă strigătul lui şi-l bârfesc. Ochii săi vor fi pâraie, preferând să reverse apă de izvor decât să aducă vedere. Omul acela va ferici ca pe un înger orice om, şi pe cei ce sunt şi pe cei ce au fost şi pe cei ce n-au făcut încă cunoştinţă cu lumea, şi orice dobitoc şi târâtoare ce se târăşte pe pământ şi are duh de viaţă [Fc 7, l4] le va ferici zicând: „Binecuvântate fie toate cele făcute de Dumnezeu care petrec fără osteneală în bucuria sufletului şi vieţii lor, eu singur însă voi purta povara păcatelor şi voi fi judecat în focul judecăţii şi mă voi chinui singur pe pământ!" Orice suflet îl va socoti ca pe unul singur şi-l va respecta ca sfânt pentru Domnul şi se va teme de tot ce este necurat. Nu va face deosebire între drept şi nedrept, îi va avea pe toţi deopotrivă, pe cei curaţi ca şi pe cei necuraţi. El singur va fi despărţit de toată făptura de sub cer şi va şedea pe gunoiul a nenumărate păcate şi va fi cuprins de întunericul ştiinţei şi întristării, care nu are sfârşit. Iar puroiul rănilor lui nu îl va scărpina cu un ciob ca Iov [Iov 2, 8], ci cu unghiile mâinilor lui din pricina intensităţii chinului inimii lui; fiindcă Iov era rănit la trup dar avea sufletul ocrotit de Dumnezeu [Iov 2, 6], dar acesta îşi are sufletul împreună cu trupul otrăvit de păcate şi, de aceea, durerea omului aceluia va fi de zece ori mai rea decât rana lui Iov. După acestea îl vor părăsi rudele după trup şi toţi cunoscuţii şi prietenii lui din lume; căci, însoţindu-l puţină vreme şi lăcrimând împreună cu el pentru necazul său cel fără leac şi văzând nemângăierea sufletului său, socotindu-l ca pe o urâciune, fiecare se va întoarce la ale sale şi, lăsat singur, şi văzând pustiul şi nedumerirea şi necazul şi durerea care-l învăluie, va plânge întru durerea sufletului său şi va striga în deznădejde spre Domnul Atotţiitorul!

Extras din: Simeon Noul Teolog - Cateheze
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0