23 Mai 19

Dovezi istorice ale existentei lui Iisus Hristos

  • 11 Aprilie 15
  • Stiri de interes
  • 0
Dovezi istorice ale existenţei lui Iisus Hristos

    Istoria lui Tucidide, relateaza evenimentele din perioada 460-400 î.Hr. Nu s-a pastrat originalul. Cele 8 manuscrise care au supravietuit sunt toate scrise dupa anul 900 d.Hr., adica 1300 ani mai târziu! Poetica lui Aristotel a fost scrisa în 343 î.Hr. Cel mai vechi codice al ei, provine din anul 1100 d.Hr., adica cu 1400 ani mai târziu! Razboiul galic al lui Iulius Cezar, a fost scris în anul 50 d.Hr. Se pastreaza în câteva codice, toate scrise dupa anul 1000 d.Hr. Contesta cineva aceste carti? Nimeni!
 
    În schimb, Noul Testament a fost scris între anii 50 – 98 d.Hr. (în functie de fiecare carte). Este pastrat în 25.000 de codice. Cele mai vechi (Sinaiticus, Alexandria, Vatican) au fost scrise în jurul anului 250 d.Hr., adica mai putin de 200 ani dupa original. Cu alte cuvinte: În ceea ce priveste vechimea codicelor, Noul Testament este cea mai veche carte de încredere din lume.

    Dupa Sfânta Scriptura, a doua ca veridicitate, în ceea ce priveste controlul bibliografic al cartii antice, este Iliada lui Homer. Sunt pastrate 643 de codice. Toate scrise dupa anul 1200 d.Hr. Adica distanta dintre scrierea Iliadei si copia codicelor pastrate, depaseste 1800 ani!

    Cu alte cuvinte, codicele Noului Testament sunt cu mult mai aproape de perioada când au fost scrise manuscrisele originale. Dupa toate aceste date, cineva trebuie sa fie sau complet subiectiv ca sa conteste Sfânta Scriptura sau sa nu aiba încredere în nimic în lume.

Iată unele dintre cele mai importante dovezi istorice necreştine ale existenţei lui Iisus:

    Tacitus, scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacţi istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de creştini “superstiţioşi” ("numiţi după Christus", care este numele latin al lui Hristos), care au avut de suferit în timpul regimului lui Pontius Pilat sub domnia lui Tiberius. Suetonius, secretarul şef al împăratului Hadrian, a scris că a existat un om numit Chrestus (sau Hristos) care a trăit în timpul primului secol (Analele 15.44 ).

    Flavius Iosefus este unul dintre cei mai renumiţi istorici evrei. În lucrările sale intitulate Antichităţile, el face referire la Iacov ca “fratele lui Iisus, care era numit Hristos”. Există un pasaj controversat în lucrarea sa (18:3) care spune: "În acea vreme exista Iisus, un om înţelept, dacă am putea să îl numim om. Pentru că el a fost unul care a făcut lucruri neobişnuite, suprinzătoare. . . . El a fost Hristosul . . . El s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi şi după cum zece mii de alte lucruri mărturisesc despre El". O altă traducere a acestui pasaj este: "A existat în acea vreme un om înţelept numit Iisus. Comportamentul Său a fost bun şi a fost vestit prin virtuţile Sale. Şi mulţi oameni dintre evrei şi dintre alte naţiuni au devenit discipolii Săi. Pilat L-a condamnat să fie omorât prin crucificare. Însă cei care au devenit discipolii Săi nu au abandonat învăţăurile Sale. Au spus că El s-a arătat acestora a treia zi după crucificarea Sa şi că El era viu; astfel, probabil că El era Mesia, despre care profeţii au povestit înainte deja minunile Sale."

    Iulius Africanus îl citează pe istoricul Tallus într-o discuţie legată de întunericul care a urmat crucificării lui Hristos (Scrierile Extant, 18)

    Plinius cel Tânăr, în Scrisorile 10:96, a surprins practicile de închinare ale primilor creştini, inclusiv faptul că ei se închinau lui Iisus ca Dumnezeu şi erau persoane cu o etică înaltă, încluzând de asemenea şi referinţe legate de Cina Domnului.

    Talmudul babilonian (Sanhedrinul 43a) face referire la crucificarea lui Iisus în ajunul Paştelui, ca şi la acuzaţiile formulate lui Hristos în ceea priveşte practicarea vrăjitoriei şi încurajarea apostaziei evreilor.

    Lucian din Samosata a fost un scriitor grec din secolul al doilea care a admis că lui Iisus i se închinau creştinii, ca El a introdus noi învăţături religioase şi ca El a fost crucificat pentru ei. El spunea că învăţăturile lui Iisus includ frăţietatea credincioşilor, importanţa convertirii şi a respingerii celorlalţi zei. Creştinii au trăit conform legilor lui Iisus, s-au considerat mântuiţi şi au fost caracterizaţi printr-o atitudine de indiferenţă privind moartea, dedicare voluntară şi renunţarea la bunurile materiale în favoarea celorlalţi.

    Mara Bar-Serapion confirmă faptul că Iisus a fost considerat un om înţelept şi plin de virtuţi, considerat de mulţi ca rege al Israelului însă dat la moarte de evrei şi sursă a învăţăturilor urmate de discipolii Săi.

    Apoi avem toate scrierile gnosticilor (Evanghelia adevărului, Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Tratat asupra Învierii etc.), toate acestea avându-L în centrul atenţiei pe Iisus.

    În fapt, am putea chiar să reconstruim evanghelia numai din sursele non-creştine timpurii: Iisus a fost numit Hristosul (Iosefus), a făcut “minuni”, a condus Israelul în noi învăţături, a fost omorât înaintea Paştelui pentru ei (Talmudul babilonian) în Iudeea (Tacitus), însă a pretins a fi Dumnezeu şi că se va întoarce (Eliazar), lucru în care au crezut cei care L-au urmat – închinându-se Lui ca Dumnezeu (Plinius cel Tânăr).

    Ne ne-ar ajunge o viaţă înteagă să analizăm dovezile istorice ale existenţei lui Hristos. Totuşi El cere de la noi altceva. Toma cerând dovezi palpabile pentru Învierea Lui şi punând degetul său în rana Lui exclamă:"Domnul meu şi Dumnezeul meu!" iar Iisus Hristos răspunde: "Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!" (Ioan 20, 28-29).

Mai multe detalii pe: ortodoxiatinerilor.ro

   
 
 
 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe