21 Noiembrie 18

Dovezi ale design‐ului în natură

  • 23 Februarie 18
  • Stiinta
  • 0
    Dovada unui proiectant la lucru nu este greu de detectat. Dacă am vizita o insulă pustie și am vedea un castel de nisip pe plajă, am presupune imediat că o persoană inteligentă a fost acolo înaintea noastră și l‐a construit. Nu am presupune că grăuncioarele de nisip, zburate la întâmplare de către vânt, au căzut împreună printr‐o ciudățenie a naturii astfel încât să formeze acel castel. De ce? Pur și simplu pentru că prima explicație este atât de plauzibilă pe când cea de‐a doua este atât de neplauzibilă. Argumentul pentru existența unui proiectant în spatele vieții de pe Pământ, totuși, este de mii de ori mai convingător, deoarece natura este cu mult mai complexă față de un castel de nisip.

    Atunci când Darwin s‐a uitat la o celulă printr‐un microscop optic, chiar și la o mărire de câteva sute de ori, ceea ce a văzut el părea destul de simplist; microscoapele moderne, totuși, ne descoperă o imagine cu totul diferită. Conform Dr. Denton, pentru a face dreptate 'simplei celule' noi trebuie să o mărim de o mie de milioane de ori până ce ajunge la 20 km în diametru și se aseamănă cu o navă aeriană gigantică destul de mare pentru a acoperi un oraș întins ca Londra sau New York. Ceea ce am vedea noi atunci ar fi un lucru de o complexitate și design de adaptare neegalate. La suprafața celulei am vedea milioane de deschideri, ca și hublourile unei nave spațiale foarte mari, deschizându‐se și închizându‐se pentru a permite unui flux continuu de materiale să intre și să iasă. Dacă am intra printr‐una dintre aceste deschideri, ne‐am regăsi într‐o lume de tehnologie supremă și complexitate uluitoare. Am vedea coridoare și conducte extrem de organizate ce se ramifică în toate direcțiile în interiorul celulei, unele ducând la banca centrală de memorie din nucleu iar altele la unități de asamblare și procesare. Am vedea peste tot în jurul nostru, în toate direcțiile, tot felul de mașini roboți. Am remarca că cele mai simple componente funcționale ale celulei, moleculele proteice, sunt piese uimitor de complexe de mașinărie moleculară, fiecare fiind formată din aproximativ trei mii de atomi aranjați într‐o conformație tridimensională foarte organizată… am vedea că aproape toate caracteristicile mașinilor noastre avansate au un analog în celulă: limbile artificiale și sistemele lor de decodare, bănci de memorie pentru stocarea și extragerea informației, sisteme de control elegant care reglează asamblarea automată a părților și componentelor, dispozitive de siguranță împotriva erorilor și de corectare folosite pentru controlul calității.

    Am remarca un obiect ce reasamblează o fabrică automată imensă, o fabrică mai mare decât un oraș și care desfășoară aproape tot atât de multe funcții unice ca toate activitățile de manufacturare ale omului pe Pământ. Totuși, ar fi o fabrică care are o capacitate neegalată de nici una dintre cele mai avansate mașini ale noastre, pentru că ar fi capabilă să își reproducă întreaga structură în doar câteva ore.

Poate o astfel de complexitate să apară la întâmplare?

    Însă natura nu este doar complexă – este adesea ireductibil de complexă. Acest lucru înseamnă că există mecanisme biologice care reclamă un număr minim de părți componente pentru a funcționa, iar îndepărtarea doar a uneia va duce la pierderea totală a funcției. Un exemplu bun este încheietura genunchiului omului, pe care inginerii ar descrie‐o ca un mecanism cu patru bare (Fig. 44 a‐c și Tabelul 2). Stuart Burgess, profesor de design și natură și Șef al Departamentului de inginerie mecanică la Universitatea din Bristol, a realizat un studiu detaliat al articulației genunchiului și a arătat că, chiar și în cazul unei estimări conservative, aceasta conține șaisprezece caracteristici care îi sunt esențiale pentru a funcționa. Dacă mecanismul cu patru bare nu produce o mișcare de rostogolire/alunecare care să fie aproape exact compatibilă cu profilurile curbate ale oaselor superior și inferioare ale piciorului, ligamentele încrucișate nu ar fi ținute în tensiunea corectă iar articulația nu ar funcționa. Pentru a atinge acest lucru, formele zonelor de contact ale oaselor, pozițiile punctelor de atașare ale ligamentelor și lungimile ligamentelor trebuie toate să fie corecte. Așa cum concluzionează profesorul Burgess, este imposibil să susții că genunchiul a evoluat progresiv din cauză că, incomplet, nu ar fi avut nici o funcție utilă.

    Michael Behe, profesor de biochimie la Universitatea Lehigh din, Pennsylvania, susține că există multe mecanisme complexe, ireductibile la nivel biochimic care pot fi explicate doar prin design‐ul inteligent. Acestea includ activitatea biochimică a ochiului, coagularea sângelui, sistemul imunitar și transportul proteinelor în interiorul celulei. În cazul coagulării sângelui, de exemplu, este esențial ca proteinele să acționeze la unison: lipsa unei funcții ar duce la sângerarea până la moarte a animalului, în timp ce lipsa unei alte funcții ar duce la coagularea întregului sânge.

Sursa: Ateismul, religia ignorantei
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0