23 Mai 19

Dintr-o discutie intr-un tren:"Un preot ne-a povestit că el poate schimba pâinea și vinul în Trup și Sânge. Este posibil să crezi așa ceva?"

  • 24 Aprilie 19
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
    Văzând preocupările noastre pe facebook sau în viața de zi cu zi, uneori mă întreb câți creștini cred cu adevărat în Hristos. Recitisem astăzi acest fragment din cărțile părintelui Ioachim Parr:
    "... Bronx este o zonă foarte săracă și foarte primejdioasă. Și exact după două stații, în tren s-a urcat un om, s-a așezat în capătul opus al vagonului și a început să mă privească fix. Arăta foarte periculos, iar când ușile s-au închis și trenul a pornit, a început să înainteze în direcția mea. Primul meu gând a fost : "Gata, mi-a venit ceasul." Bărbatul s-a apropiat, s-a așezat în fața mea și a zis :
-Ia spune, cine ești? Ce te-ai împopoțonat așa?
Eu i-am răspuns că sunt preot.
-Ce fel de preot? zice el.
-Ortodox! am răspuns eu.
    Eu aveam cu mine geanta în care se aflau epitrahilul, moliftelnicul și tot ce îmi trebuia pentru slujbă. Făcând semn cu capul spre geantă, acest om m-a întrebat :
-În geantă ce ai?
-Ceea ce ai tu în cap.
-Adică?
-Nimic.
    Bărbatul a început să râdă și a zis :
-Deci, nu ți-e frică de mine?
-Nu, răspund eu, nu mi-e frică.
    Atunci s-a așezat și a zis:
-Știi, cândva am fost catolic, dar în toate lucrurile astea nu mai cred.
    Eu l-am întrebat :
-În ce lucruri?
    El a răspuns :
-Un preot ne-a povestit că el poate schimba pâinea și vinul în Trup și Sânge. Este posibil să crezi așa ceva?
-Desigur, cred, am răspuns.
-Atunci, zice el, enoriașii tăi nu cred așa ceva.
-Ba da, cred!
    El s-a uitat la mine și a zis:
-Păi ce, ei nu merg niciodată acasă?
    Eu nu am înțeles întrebarea lui:
-Ce vrei să spui? Bineînțeles că merg acasă!
    Auzind aceasta, el a dat din mână, mi-a aruncat o privire ironică și a spus cu convingere:
-Nu, ei nu cred. Dacă eu aș crede că Iisus Hristos ar fi El Însuși pe acest altar, în această biserică, niciodată n-aș pleca acasă. Pentru ce să merg și unde? Nici ei nu cred, nici tu, părinte, nu crezi.
    Aceasta a fost una dintre cele mai bune predici pe care le-am auzit vreodată. Și eu acum vă spun vouă surorilor (măicuțe) :voi nu credeți că Hristos este aici. Voi nu credeți că El este în voi și nu credeți că El este în sora voastră, altfel niciodată nu v-ați purta așa cum vă purtați acum. Așadar, voi, nu oamenii de pe stradă, vă lepădați de Hristos. Prin însăși viața voastră vă spuneți una alteia și tuturor oamenilor că El nu există. El a spus: "de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri" (Matei 10,33). Nu ne arde, oare, pământul sub picioare? Când ne vom schimba? Ce așteptați? Un fulger din cer?... Eu am spus cândva această frază într-o predică și dintr-odată un fulger a lovit, într-adevăr, biserica și nimeni dintre cei ce au fost atunci în biserică nu a uitat ceea ce am spus eu. Îmi pare rău că nu pot repeta asta măcar din când în când... " (Convorbiri pe pământ rusesc)

    Acum, mergând pe un fir logic și poate copilăresc, dacă cel mai drag om sau prieten nouă, ar fi trădat, batjocorit și omorât, am mai posta defel ce postăm pe facebook? Chiar ne-ar mai" arde" de astfel de preocupări ? Am mai avea atenția înclinată spre cele ce ne preocupă în timpul zilei din această perioadă?
    Printr-un scurt demers logic, condus de faptele realității date, aș tinde să gândesc, că nu. Oamenii nu cred cu toată inima, faptul că ceea ce prinde viață săptămâna asta în slujbele bisericii, chiar s-a întâmplat așa. Ori lumea nu crede, ori credem, dar ne asemănăm celor cu tulburări ce nu pot empatiza sau simți emoții față de un eveniment important. Și nu cred că este cazul ultimei variante.
Și ca să închei, cred că fiecare ar trebui să reflecteze și să se întoarcă spre sine perioada aceasta. Chiar astăzi citisem acest text excelent al pr. Doru Costache :

    "Un alt duș rece prin citirea evanghelică din noaptea de miercuri a Săpămânii Sfinte și Mari (Luca 22:1-39). Domnul tocmai încheiase Noul Legământ în timpul unei mese, aceeași masă pe care cu dor mare dorise să o împartă cu ucenicii săi. Legământul amintirii, al libertății și al bucuriei. Luați aminte, încheiat în timpul unei mese, nu în vreo sesiune de inițiere procedurală întru regulile administrației eclesiastice. Și în timp ce el le vorbea despre slujirea altora întru smerenie, ucenicii au răspuns în moduri cu totul prostești. Iuda s-a hotărât să-l trădeze pe Domnul. Ceilalți au început să se certe pentru putere și control, promițând să fie cu el până la capăt dar făcând dimpotrivă. Îi interesau armele spre a se apăra. Fără amintire, fără libertate, fără bucurie. Așa sunt cei inapți duhovnicește. Așa erau atunci ucenicii, așa suntem și noi acum. Cum să mai sperăm că vom deveni adevărați copii ai legământului amintirii, al libertății și al bucuriei?"

Da, cam exact așa suntem noi.

Sursa: Sandra-Maria Berariu
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe