20 Iulie 19

Din greşelile părinților ...

  • 28 Iunie 19
  • Despre familie
  • 0
    Câteva mame discută pe un forum de internet despre viata sexuală a adolescentilor. Din discutia lor, am ales două puncte de vedere, care pe mine m-au întristat…
    „Mai devreme sau mai târziu, lucrurile astea se întâmplă şi sunt, cu adevărat, un mare eveniment în viata adolescentilor. Şi cred că un astfel de eveniment nu ar trebui umbrit de tristete atâta timp cât copiii ştiu să se protejeze, sunt de aceeaşi factură, se înteleg şi se simt fericiti…”
    „Eu sunt o mamă de domnişoară. A mea încă e micută, are doar 12 ani (în curând). Să vă spun cum văd eu treaba asta cu viata sexuală… În primul rând eu sunt genul de mamă care discută cu fata ei orice… Am acoperit deja probleme legate de sex, pozitii, contraceptive, naştere, masturbare, homosexuali, … mă uitam cu ea împreună la serialul «Totul despre sex»… Asta deoarece nu vreau să vorbească cu copiii pe la colturi şi să-şi formeze idei greşite sau preconcepute despre asta… Discutiile au fost întotdeauna serioase, dar pe un ton vesel, glumet, astfel încât să fie un dialog ca între două prietene şi să nu se ruşineze de mine… Întotdeauna când discut cu ea îi spun că decizia începerii vietii sexuale îi apartine în totalitate, dar şi responsabilitătile.”
    „Ce părinti marfă…”, ar putea spune unii cititori, gândindu-se cât de rău le este lor cu părinti moralişti, fixişti, exagerat de pudici, care, dacă ar şti cu ce se îndeletnicesc odraslele lor, ar face un scandal monstru…
    Înainte să vorbim despre aceşti părinti „marfă”, să vorbim mai întâi putin despre părintii „fixişti”… Putini dintre ei au fost credincioşi în tineretea lor. Cei mai multi au trăit o viată de păcat, o viată de desfrâu, şi acum au un singur target: să îşi ferească copiii de păcatele pe care ei înşişi le-au săvârşit cu ani în urmă. Numai că, întrucât ei înşişi nu au avut o tinerete creştină, nu se pricep să îi învete pe copii să aibă o anumită linie echilibrată în vietile lor, adică nu îi ajută pe copii să aibă parte de o tinerete frumoasă. Îi agasează cu o serie de „Nu-uri”, care pe copii mai mult îi incită decât îi cumintesc. Pentru că numai cu repetarea unor „Nu-uri” părintii nu îi ajută să Îl cunoască pe Dumnezeu.
    Parcă aud unele voci care se apără: „Cum? Nu      ne-am ajutat copiii? Dar de mici i-am dus în fiecare duminică la biserică, am făcut rugăciune şi dimineata şi seara, am fost cu ei în pelerinaje… Am făcut tot ce am putut…”
    „Înseamnă că ati putut cam putin…”, le-ar răspunde copiii, cu o umbră de tristete în suflet… Copiii au nevoie să vadă în părintii lor modele de viată. Să vadă că părintii lor sunt mai frumoşi sufleteşte decât părintii care nu merg la biserică, să simtă o dragoste care lipseşte din celelalte familii…
    Cum ar trebui să fie părintele ideal? Asta nu ştiu încă nici eu, mă străduiesc să aflu. Şi tot ce am aflat deocamdată este cum nu ar trebui să fie – nici prea laxist, nici prea sufocant…
    Am auzit nu o dată că un foarte mare rău îl fac părintii care îşi doresc să aibă copii cât mai credincioşi, vrând să facă din ei preoti, preotese, călugări sau călugărite, şi le impun copiilor o viată religioasă foarte austeră. De obicei, la vârsta la care aceşti copii ies de sub sfera de influentă a părintilor, se aruncă cu capul înainte în tot felul de păcate…
    Dacă aveti parte deci de astfel de părinti, care şi-au luat rolul de inchizitori casnici, vă va fi putin cam greu să depăşiti bariera pe care aceştia o pun între voi şi Hristos… Dar luati şi voi viata în serios… Puteti să depăşiti această barieră… Şi, dacă voi veti duce o viată curată, până la urmă se vor sătura şi ei să vă pună cătuşe şi o să înteleagă că aveti nevoie şi de libertate…
    Am făcut această paralelă, referindu-mă la părintii inchizitori, pentru a-mi domoli putin supărarea produsă de pozitiile moderniste pe care le-am reprodus la începutul acestui articol… 
    Cuvintele mamei domnişoarei de 12 ani m-au lăsat aproape fără glas… „Am acoperit deja probleme legate de sex, pozitii, contraceptive, naştere, masturbare, homosexuali, … mă uitam cu ea împreună la serialul «Totul despre sex»…” Ce mai urmează? Peste zece ani ce destăinuiri o să mai facă? O să scrie că îi cere voie fiicei să asiste la orgiile în grup la care aceasta participă, pentru a se asigura că totul se desfăşoară igienic şi conform manualelor de specialitate?
    Am auzit eu de multi părinti ciudati, de fapt ciudati din punct de vedere creştin, pentru că din punctul de vedere al lumii păgâne sunt foarte normali… Întrucât există destui părinti care nu sunt capabili să dea o educatie morală copiilor lor, strig în gura mare rugămintea mea către aceşti tineri: „Nu luati aminte la cele spuse de părintii voştri referitor la aceste subiecte. Dacă îi ascultati, vă pierdeti sufletele…” Astfel de oameni poartă cu nevrednicie numele de părinti… Le cumpără copiilor toate bunătătile de pe lume, dar îi lipsesc de ceea ce este mai important: frumusetea sufletească…
    Am fost şi eu profesor de religie, şi am văzut că unii părinti s-au apropiat de Biserică datorită copiilor lor… Aceşti părinti şi-au recunoscut lipsurile sufleteşti şi nu     s-au ruşinat să fie duşi la biserică de copiii lor… Dar în acelaşi timp am văzut că există şi părinti foarte refractari la orice notiune legată de religie. Părinti care încearcă să îşi crească copiii lăsându-i să îşi facă de cap, la vârsta la care o educatie morală şi-ar pune o amprentă puternică…
    Unul dintre motive este că părintii înşişi duc o viată imorală… Una dintre cele mai puternice amintiri ale copilăriei mele este imaginea unor frati - el avea vreo patru ani, iar sora lui era mai mare cu câtiva ani - care încercau să facă sex lângă un tufiş, într-un părculet. Fiind destul de mici, bineînteles că nu reuşeau să facă mare lucru... Noi ne-am strâns o gaşcă de puştani şi râdeam de ei. S-au ridicat, nemultumiti că le-am întrerupt joaca.
    „Dar ce făceati aici?”, i-am întrebat noi. „Ne jucam de-a doctorul…” „Păi, de unde ştiti că aşa e la doctor?” „Eu ştiu, a zis fata, că la noi când pleacă tata de acasă vine doctorul şi face aşa cu mama. Şi acum am ieşit afară, că a venit iarăşi doctorul…”
    Au vrut şi alti băieti să se joace cu fata de-a doctorul, dar nu i-a lăsat… Cred că pe undeva conştiinta îi spunea că ceea ce făcea nu era tocmai bine…
    Nu cred că e nevoie de multe argumente pentru a arăta de ce - atunci când părintii duc o viată imorală - copiii nu trebuie să asculte sfaturile lor greşite. Chiar dacă sunt date cu „dragoste”…
    Sunt situatii în care, fără a fi modele greşite, pur şi simplu părintii le lasă copiilor deplina libertate de a face toate nebuniile, pentru că în copilăria lor părintii înşişi au avut experienta traumatizantă a unor părinti foarte rigorişti. Şi atunci, având la rândul lor copii, tinerii de ieri refuză să se implice astăzi în vietile acestora: „Să facă ce vor, nu le vom sufoca libertatea…”
    Nimeni nu spune că libertatea tinerilor trebuie sufocată. Dar tinerii au nevoie de repere, au nevoie de educatie. Altfel, ajung pe drumuri greşite. Şi, când îi ia salvarea sau când sunt duşi la sectii de dezintoxicare în urma consumului de droguri, părintii îşi smulg părul din cap pentru că nu i-au educat cum trebuie…
    Părintii trebuie să găsească calea de mijloc - nici să nu vă sufoce cu prea multe „Nu-uri”, dar nici să vă lase să vă faceti de cap…Din păcate, diavolul îi îndeamnă din ce în ce mai insistent pe părinti să nu se mai implice în educatia copiilor... Da, diavolul, cel care pare a fi marele manipulator al unui larg segment al mass-mediei…
    „04-09-2005: Tocmai mă pregăteam să dau Shut Down PC-ului… Dar ce văd într-un cotidian online? O ştire de-o idiotenie rarisimă35! Părintii ar trebui să cumpere prezervative copiilor: «Prezervativul rămâne principalul mijloc de apărare împotriva acestor boli. S-a observat că 80,2% dintre tinerele participante la studiu şi 30,3% dintre bărbati nu au avut niciodată un prezervativ asupra lor în decursul celor 12 luni premergătoare anchetei. Dr. Adrian Streinu Cercel, directorul Institutului Matei Balş, a precizat ieri că părintii trebuie să-şi educe copiii să folosească prezervativul: «încă din clasa a IV-a sau a V-a, mama sau tata ar trebui să explice copilului ce este şi la ce foloseşte prezervativul, iar de la 12-13 ani ar trebui deja să i le cumpere şi să i le pună în geantă» (Libertatea, Sâmbătă, 3 Septembrie 2005).
    Mă tem că va veni ziua în care elevii nu vor fi primiti în şcoală dacă nu au prezervativul la purtător! S-ar putea să-i oblige să-l şi folosească în pauze, ca nu cumva abtinându-se să fie prea stresati… Lăsând glumele macabre la o parte, trebuie spus că mare responsabilitate au părintii creştini, mai ales în vremurile noastre… care, oricum ar fi ele, sunt vremurile mântuirii noastre!”, scrie Laurentiu Dumitru36, un tânăr jurnalist creştin.
    Ei bine, dacă părintii le vor pune elevilor prezervative în ghiozdane (sau în carnetul de elev, sau în buzunare, sau cine ştie unde…), şi pentru ei, şi pentru copii, vremurile vor fi ale pierzării, şi nu ale mântuirii… 
    „Şi tu, ce solutii dai? Numai arăti cum greşesc unii şi altii?”, aş putea fi întrebat. „Cum crezi că ar trebui să pună problema părintii noştri?”
    Solutia e foarte clară, dar nu simplă: copiii să învete să Îl iubească pe Dumnezeu şi să trăiască virtutile… Aceasta este cea mai bună „metodă anticonceptională”.
    „Dar părintii creştini trebuie să le facă educatie sexuală copiilor lor? Că dacă nu li se explică cum stă treaba, tinerii vor fi păcăliti foarte uşor…”
    Greu de răspuns pe scurt la o întrebare atât de importantă. Oricum, în spatiul duhovnicesc solutiile nu pot să le dea decât cei sporiti în virtute… Eu, nefiind unul dintre aceştia, nu îmi pot permite să dau verdicte. Tot ce pot face este să repet şi eu răspunsul pe care l-am auzit şi de la unii părinti, şi de la unii preoti: „Educatia sexuală în familia creştină trebuie să se facă cu foarte multă delicatete… Copiii noştri nu trăiesc sub un clopot de sticlă. Numai că atât mediile în care cresc, cât şi structurile sufleteşti ale copiilor sunt foarte diferite. Nu învată doi frati la fel de repede o limbă străină.. Cu fiecare din frati părintii creştini trebuie să aplice metoda pe care o consideră cea mai potrivită, sfătuindu-se îndeaproape cu duhovnicii… Să înteleagă că, dacă vorbesc prea multe cu copiii, le vor stârni imaginatia, iar dacă vorbesc prea putin sau deloc, îi vor determina pe copiii să caute răspunsurile la altii. La altii cărora păcatul li se pare virtute…”

Extras din: Danion  Vasile - Tinerii şi sexualitatea - PĂCATE  NOI,  PĂCATE  VECHI / EDITURA EGUMENITA
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe