21 Septembrie 19

Despre vorba Apostolului: „Din pricina aprinderii, fiecare sa-si aiba femeia sa.”

  • 20 August 19
  • Tineri
  • 0
    Catre izvoarele de miere voiesc sa va îndrum astazi, mierea neavînd niciodata satiu. Asa este firea cuvintelor Sfîntului Apostol Pavel, si toti cîti îsi racoresc sufletele din aceste izvoare o gasesc prin puterea Duhului Sfînt. Sau, mai degraba, dulceata mierii e întrecuta cu totul de placerea cuvintelor dumnezeiesti. Proorocul arata aceasta zicînd: Cît sînt de dulci cerului gurii mele cuvintele Tale, mai mult decît mierea, gurii mele (Psalm 118:I03). Dar farmecul cuvintelor dumnezeiesti întrece în dulceata nu numai mierea, ci ele sînt mai de pret decît aurul si orice piatra scumpa, si mai curate decît argintul. Cuvintele Domnului - zice acelasi - cuvinte curate, argint cu foc lamurit; ispitit de pamînt, curatit de sapte ori (Psalm 11:5,6). Pentru aceea, si un întelept zicea: A mînca miere multa nu este bine, iar cuvintele cele marite trebuie a le cinsti (Pildele lui Solomon 25:27). Într-adevar, din aceea vin adesea boli, dar prin acestea putem sa înlaturam chiar slabiciunile pe care le avem; si înca mierea, în mistuire, piere, dar cuvintele dumnezeiesti, cînd s-au mistuit, atunci se fac mai placute si mai folositoare, si celor ce le gusta, si la alti multi. Si cineva, îmbuibîndu-se cu îndestulare dintr-o masa încarcata, daca apoi se îngretoseaza si varsa se face neplacut gazdei sale; dar acela care rasufla1 învatatura duhovniceasca împrastie vecinului sau mult miros placut. David, care mereu s-a împartasit din astfel de mîncare, a zis: Inima mea a raspîndit miros de vorba buna (Psalm 44:2). Caci este si vorbirea rea care se raspîndeste. Si, dupa cum la mesele atîtatoare mirosul se face dupa felul mîncarilor, tot asa si la puterea vorbelor: cum se primesc, tot asa le si raspîndesc multi dintre oameni. De pilda, daca te-ai dus la teatru [cinematograf, ai privit la televizor, calculator, internet… n. n.] si ai auzit cîntece destrabalate, tot de acestea vei raspîndi peste tot împrejurul tau; iar daca, ducîndu-te la biserica, ai fost partas la vorbele duhovnicesti, de acestea vei si vorbi. De aceea a zis si Proorocul: Inima mea raspîndeste miros de vorba buna, aratîndu-ne hrana mesei la care a fost partas. Fiind încredintat de aceasta, si Pavel ne-a îndemnat, zicînd: Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvînt rau, ci numai ce este bun spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta (Efeseni 4:29). Si care este cuvîntul cel rau, întreb? Daca ai învatat pe cel bun, atunci cunosti si pe cel rau, caci pentru deosebirea aceluia l -a pus pe acesta. Deci, care este bun n-aveti nevoie sa învatati de la mine, caci chiar Apostolul ne-a aratat firea lui. Caci, cînd a zis: ce este bun, a adaugat: pentru zidire, aratînd ca acela este bun, care întareste pe aproapele. Deci, dupa cum cel care întareste este bun, tot asa cel care darîma este rau si vrednic de osînda. 
    Si tu deci, prea iubitule, daca ai ceva de acest fel de spus, care ar putea sa faca mai bun pe ascultator, sa nu închizi cuvîntul în clipa mîntuirii; iar daca nu ai nimic de acest fel, ci vorbe stricatoare, taci, sa nu osîndesti pe aproapele! Caci asa este cuvîntul [osîndirii], nu întareste pe ascultator, ci-l abate. Caci, daca se îngrijeste de faptele cele bune, adesea se ridica în mîndrie; iar daca este neîngrijitor, se face si mai usuratec. Daca îti vine pe buze o vorba rusinoasa si îndemnatoare la rîs, taci! Caci acel cuvînt care porneste spre desfrînare pe vorbitor si pe auzitor este rau si desteapta în om pofte urîte. Si, dupa cum lemnele sînt instrumentul si materia focului, tot asa sînt vorbele pentru gîndirile rele. De aceea, nu trebuie sa vorbim toate cîte ne vin în minte, ci trebuie sa ne nevoim a goni din minte poftele si orice cuget rusinos. Iar daca cumva, fara voia noastra, am primit gînduri rele, sa nu le aratam niciodata cu limba, ci sa le înabusim în tacere. Uitati-va la fiarele si tîrîtoarele cazute în lat: daca au gasit vreo scapare si au iesit la larg, se fac mai crude; iar daca ramîn acolo închise pentru totdeauna, se nimicesc usor si pier. Tot asa si poftele rele: daca gasesc vreo scapare prin gura si vorbire, flacara ascunsa se aprinde; iar daca le-ai închis în tacere, acestea repede pier din minte. Astfel, daca te-a cuprins vreo pofta rea, sa nu vorbesti vorba urîta, chiar daca ai muri de dorinta de o spune. N -ai cugetul curat? Cel putin gura sa fie curata si sa nu dai afara noroi, cu care sa întinezi si pe altul, si pe tine însuti. Caci nu numai acei care vorbesc, dar si cei care asculta capata multe neplaceri cînd se spun lucruri rusinoase. De aceea te rog si te sfatuiesc, nu numai sa te opresti de a vorbi, dar chiar de a asculta pe altii vorbind, si sa ramîi lipit de legea dumnezeiasca. Pe un astfel de om si Proorocul îl fericeste, zicînd: Fericit barbatul - care n-a umblat în sfatul necredinciosilor, si în calea pacatosilor nu a statut, si pe scaunul pierzatorilor nu a sezut; ci în legea Domnului - voia lui, si în legea Lui va cugeta ziua si noaptea (Psalm 1:1, 2).
    În convorbirile din afara (lumesti), chiar daca se strecoara cîte ceva bun, dar, între nenumarate necuviinte, multimea abia daca vorbeste un cuvînt sanatos. În Sfintele Scripturi este cu totul dimpotriva: nu vei auzi nici un cuvînt urît, ci pe toate pline de mîntuire si de multa întelepciune, cum sînt de pilda, cele ce s -au citit astazi. Care sînt acestea? Cît pentru cele ce mi-ati scris, bine este omului sa nu se atinga de femeie. Dar, din pricina desfrînarii, fiecare barbat sa-si aiba femeia sa, si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau (1 Corinteni 7:1, 2). Pavel legiuieste despre casatorie, si nu se rusineaza, nici nu roseste, si pe buna dreptate. Caci - daca chiar Domnul a cinstit casatoria, împodobind-o cu prezenta si cu darul Sau (caci a adus la nunta darurile cele mai mari, schimbînd firea apei în vin) - cum sluga s-ar fi rosit sa legiuiasca casatoria? Rau lucru nu este casatoria, dar este urîta prea-curvia, urîta aprinderea. Casatoria este un leac contra aprinderii.
    Sa nu o necinstim deci cu praznice diavolesti, ci, cum au facut cei din Cana Galilei, tot asa sa faca si cei ce îsi iau acum femei, sa aiba pe Hristos în mijlocul lor. Si cum se poate face aceasta, întrebi tu? Prin preoti, caci zice: Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste. Daca ai îndepartat pe diavolul - cîntecele destrabalate, si melodiile dulcegi, si jocurile necuviincioase, si vorbele rusinoase, si pompa diavoleasca, si sunetul si rîsul din toata inima - în sfîrsit, daca ai îndepartat orice necuviinta si ai adus înauntru pe sfintiti robi ai lui Hristos, si Hristos va fi cu ei, negresit, cu mama si fratii Sai. Caci zice: Oricine va face voia Parintelui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate, sora si mama (Matei 12:50). Si stiu ca greu si suparator se va parea unora ca sfatuiesc acestea si ca dezradacinez un vechi obicei. Nu ma îngrijesc de loc de aceasta, caci n-am nevoie de bunavointa voastra, ci de folosul vostru; nu de batai din palme si laude, ci de cîstig si de învatatura. Sa nu-mi spuna cineva: Apoi, asa este obiceiul! Unde se faptuieste pacatul, sa nu pui înainte obiceiul! Ci - daca cele faptuite sînt rele, chiar daca obiceiul ar fi vechi - sa-l desfiintezi; iar daca nu sînt rele, chiar daca nu-i obiceiul, adu-l si îl sadeste. Obiceiul de a necinsti astfel de lucruri nu era vechi, ci a fost asezat încoace, caci adu-ti aminte cum a luat în casatorie Isaac pe Revecca, ori Iacov pe Rahela. Scriptura aminteste de aceste casatorii si povesteste cum au fost duse ele în casele mirilor lor, si nu aminteste nimic de acest fel. Numai bautura si mîncarea au fost mai bogate ca de obicei si au chemat pe rude la nunta; iar flautele, fluierele, chimvalele, si danturile de betivi si tot cea ce este în mare cinste astazi au fost înlaturate. Iar oamenii din vremea de astazi, saltînd, cînta în cinstea Venerei si [cîntece în care e vorba de] multe prea-curvii, si desfaceri de casatorii, si dragoste fara de lege si împreunari neîngaduite. Si multe alte cîntece pline de necinste si de rusine cînta în acea zi si dupa betie, si atîta necinste însoteste pe mireasa în public cu vorbe murdare. Cum mai ceri de la ea cinste, spune-mi, cînd din prima zi ai dus-o într-atîta nerusinare si te-ai îngrijit în fata ei si sa spui, si sa faci de acelea la care nu au drept sa asculte nici robii cinstiti? Atîta vreme s -au muncit tatal si mama îngrijind de fecioara lor, încît nici sa nu spuna, nici se auda pe altul zicînd vreo vorba necinstita, s -au îngrijit de pat, camere deosebite, pazitori, usi, zavoare si de plimbarile spre seara, si sa nu fie vazuta de nimeni, nici chiar de rude; si de altele multe mai mari îngrijindu-se. Iar tu, venind, ai risipit ?toate acestea într-o singura zi si ai pregatit-o sa se faca nerusinata prin acea serbare destrabalata, si ai varsat în sufletul miresei cuvinte de pierzare. Nu vin de-aici relele urmatoare? Nu de-aici preacurviile si gelozia? Nu de-aici sterpiciunea, si vaduvia si moartea fara vreme a parintilor? Cînd chemi pe draci  prin cîntece; cînd umpli pofta lor prin vorbe urîte; cînd bagi în casa mimi, histrioni si întreg teatrul; cînd umpli casa de desfrînate si te îngrijesti sa se desfateze acolo toata ceata dracilor, ce mîntuire mai astepti? Spune-mi, pentru ce mai aduci si preoti, cînd a doua zi ai sa savîrsesti astfel de fapte? Vrei sa arati binefacere aducatoare de cîstig? Cheama hore de saraci! Te rusinezi si te rosesti? Atunci ce mai vrei decît aceasta necumintenie, cînd, bagînd pe diavolul în casa, nu crezi ca faci rau, iar cînd e vorba de a intra Hristos te rusinezi? Dupa cum la intrarea saracilor Hristos priveste, tot asa, în mijlocul mimilor si infamilor, diavolul ia parte la serbare. Si din acea cheltuiala nu este nici un cîstig, ci se naste un mare pacat, însa din aceste cheltuieli vei dobîndi repede un mare cîstig. Dar [- zici tu - ]nimeni din oras n-a facut lucrul acesta! Începe tu, silestete sa fi începatorul acestui frumos obicei, pentru ca urmasii sa te laude. Daca vreunul te urmeaza întru acest obicei, nepoti si stranepoti vor spune celor ce-i vor cerceta obîrsia: Cutare cel dintîi a început acest frumos obicei. Daca, pentru jocurile publice, cei care au întretinut cu maretie aceste lucrari nefolositoare sînt laudati la mese de toata lumea, cu mult mai mult toti te vor lauda pentru aceasta fapta duhovniceasca si vor aduce multumiri celui dintîi care a facut începutul cel bun.  Si îti va fi aceasta si darnicie, si cîstig. 
    Sigur, daca altii vor urma aceasta pilda, tu, care ai aruncat samînta, vei lua pretul rodurilor: prin acesta vei ajunge repede si tata, si Dumnezeu va fi de ajutor copiilor tai si se va îngriji ca sa îmbatrînesti cu sotia ta. Dupa cum pe cei ce pacatuiesc Dumnezeu îi ameninta, zicînd: Si vor fi femeile voastre vaduve, si fiii vostri orfani (Iesirea 22:24), tot asa, celor ce se supun Lui în toate, El le fagaduieste ca le va da o batrînete fericita si toate bunurile împreuna cu ea.
    Pavel iarasi ne învata despre aceasta cînd zice ca mortile grabnice vin adesea din multimea pacatelor. Pentru aceasta - zice el - între voi multi sînt neputinciosi, si bolnavi si multi mor (1 Corinteni 11:30). Dar hrana data saracilor împiedica de a se întîmpla acestea; si, chiar daca se întîmpla ceva neasteptat, [milostenia facuta] aduce o repede îndreptare [a necazului], cum se poate afla din istoria fecioarei din Ioppe. Pe aceasta, care zacea moarta, au înconjurat-o saracii hraniti de ea, si lacrimile lor au desteptat-o si au adus-o la viata. (Fapte 9:36). Rugaciunea vaduvelor si saracilor este mult mai folositoare decît rîsul si orice dant. Aici, pentru o singura zi este desfatarea, acolo este vesnic cîstigul. Gîndeste-te cît de mare lucru sînt atîtea binecuvîntari unite pe capul sotiei, atunci cînd intra în casa sotului sau. Ce coroane mai vrednice decît acestea? Ce bogatie mai folositoare? Pe cînd obiceiul de acum este o nebunie curata. Daca nici o pedeapsa, nici un chin nu ameninta pe cei ce se poarta asa de necinstit, gîndeste-te cît chin este sa primesti atîtea blesteme în public, de la oamenii beti si cu mintea întunecata, pe cînd toata lumea asculta. Saracii, cînd primesc ceva, binecuvînteaza, îti ureaza mii de bucurii; aceia însa - dupa betie, dupa mîncare - arunca toate murdariile pe capetele sotilor si parca fac între ei o întrecere draceasca: ca si cum ar fi vrajmasi cei ce se întîlnesc, asa rudele lor se lupta între ele, care sa spuna vorbe neîngaduite si nelegiuite pentru cei ce se casatoresc, urmînd pe vrajmasi; si întrecerea acestora între ei umple pe mire si pe mireasa de rusine.
    Oare vom cauta alta proba - spune-mi! - ca diavolii misca sufletele lor, si ca acestea se fac si se spun de catre ei? Cine va sta la îndoiala de acum înainte ca diavolii misca sufletele lor, si ca acestea se fac si se spun de catre ei? Nimeni, desigur, caci acestea sînt darurile diavolului: glume proaste, betie, zapacirea mintii. Iar daca vreunul crede ca a-i chema pe saraci în locul acestora e semn de nenorocire, sa afle si aceasta, ca nu hranirea saracilor si vaduvelor este semnul relelor înmiite si al oricarei rusini, ci stricatii si femeile destrabalate. Adesea, chiar din aceasta zi desfrînata dintre prieteni, rapindu-l pe sotul cazut în cursa, s-a dus si i-a nimicit dragostea pentru sotie, i-a sucit bunavointa, i-a stins iubirea înainte de a se aprinde si a aruncat samînta prea-curviei. Ar trebui ca parintii sa se teama de acestea, chiar daca n -ar fi altceva, si sa împiedice aducerea mimilor si jucatorilor la nunti.
    Casatoria este înfiintata nu ca sa ne stricam, nici ca sa ne pîngarim, ci ca sa fim curati. Asculta pe Pavel cum zice: Din pricina aprinderii, fiecare sa-si aiba femeia sa, si fiecare barbatul sau. Doua pricini sînt pentru care s -a înfiintat casatoria: ca sa fim curati si ca sa ne facem parinti; dar, din aceste doua, cea mai însemnata este curatia. Cînd a intrat pofta, a intrat si casatoria, ca sa taie obiceiul cel neînfrînat si sa ne faca a ne multumi cu o singura femeie. Caci pentru nastere de fii casatoria nu face atît cît acel cuvînt al lui Dumnezeu, care zice: Cresteti, si va înmultiti si umpleti pamîntul (Facerea 1:18). Si martori sînt cîti au fost casatoriti si n-au avut copii. Asa ca pricina adevarata este aceea a curatiei, si mai cu seama acum, cînd tot pamîntul locuit este plin de neamul omenesc. La început, era de
 3 dorit sa ai copii, pentru ca fiecare sa lase amintire si ramasita a vietii sale. Fiindca nu era nici o nadejde de înviere, ci moartea era puternica si cei ce mureau socoteau ca sînt nimiciti cu totul dupa aceasta viata, Dumnezeu a dat aceasta mîngîiere, facerea de copii, ca sa ramîna chipurile vii ale celor ce se duc si ca neamul nostru sa se pastreze. Si, ca sa întelegi ca mai ales pentru aceasta au fost doriti copiii, asculta de ce se plînge, dupa toate suferintele lor, femeia lui Iov: Iaca - zicea ea - a pierit amintirea ta de pe pamînt, fiii tai si fiicele tale (Iov 18:I7). Si iarasi, Saul catre David: Asadar, jura-mi pe Domnul ca nu vei stîrpi samînta mea dupa mine, si ca nu vei sterge numele meu din casa parintelui meu (1 Împarati 24:22). Dar - fiindca învierea este la usa si moartea nu înseamna nimic, ci ne îndreptam spre alta viata, cu mult mai buna - este zadarnica munca pentru acestea. Daca doresti copii, poti sa dobîndesti cu mult mai buni acum, cînd ni s -au adus îmbratisari duhovnicesti, si nasteri mai bune si toiege de batrînete mai folositoare. 
    Deci o singura pricina are casatoria, sa nu ne pîngarim, si de aceea s-a gasit acest leac. Iar daca ai de gînd ca si dupa casatorie sa te pîngaresti, de prisos si în zadar ai venit la casatorie; ba înca nu numai în zadar si de prisos, ci chiar spre nenorocirea ta. Caci nu este acelasi lucru daca te pîngaresti neavînd sotie, si daca, avînd sotie, faci iarasi acest lucru. Caci aceasta nu este aprindere, ci prea-curvie. Desi se pare lucru de necrezut, totusi ceea ce am zis asa este în adevar.
    Stiu ca multi socotesc prea-curvie numai cînd au înselat o femeie cu barbat. Eu zic ca ca este prea-curvie fie ca se împreuneaza cu o desfrînata de rînd, fie cu o roaba, fie cu orice femeie nemaritata, atunci cînd are femeia lui.
    Nu numai dupa cei înselati, dar si dupa cei ce înseala se socoteste greseala de prea-curvie. Sa nu-mi pui înainte acum legile publice, care duc la judecata pe femeile publice si cer sa fie pedepsite, iar pe barbatii însurati si care îsi bat joc de roabe nu-i pedepsesc. Eu îti voi citi legea lui Dumnezeu, care se supara deopotriva si pe femeie, si pe barbat, si numeste lucrul prea-curvie. Zice: Si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau, adaugînd: Barbatul sa dea femeii dragostea cuvenita. (1 Corinteni 7:3). Ce a voit sa înteleaga prin aceasta? Oare sa nu-i prapadeasca veniturile? Sa-i pastreze zestrea neatinsa? Sa-i dea haine scumpe, masa încarcata, alai stralucit, slugi numeroase? Ce zici? Ce fel de dragoste ceri? Caci toate acestea sînt semne de dragoste. Nimic nu cer de felul acesta - zice el - dar cer înfrînare si curatie. Trupul barbatului nu-i al barbatului, ci al femeii, deci sa-i pastreze neatinsa aceasta avutie, sa nu o micsoreze, sa nu o strice. Dintre slugi, aceea se numeste iubitoare de stapîn, care, primind bani [în pastrare] de la stapînul sau, nu ascunde nimic din ei. Deci, fiindca trupul barbatului este zestrea femeii, barbatul sa fie binevoitor pentru aceasta avere. Ca aceasta întelege cînd zice: Sa-i arate dragoste. Ca întarire este adaosul: Femeia nu este stapîna pe trupul ei, ci barbatul: tot asa si barbatul nu este stapîn pe trupul sau, ci femeia (1 Corinteni 7:4). Deci, daca vei vedea vreo prea-curva ca te momeste, ca-ti întinde curse, ca se atîrna de tine, zi-i ei: Nu este al meu trupul, este al femeii mele: nu îndraznesc sa ma folosesc de el si sa-l dau altei femei. Aceasta sa faca si femeia. Mare este aceasta potrivire în vrednicie a amîndorura, desi în celelalte Pavel pune deasupra mult pe  barbat, cînd zice: Fiecare sa-si iubeasca femeia sa (...), iar femeia sa se teama de barbat (Efeseni 5:33) Si: Barbatul este cap femeii (Efeseni 5:23). Si: Femeia sa se supuna barbatului (Efeseni 5:22). Si tot asa în Vechiul Testament: Atrasa vei fi catre barbatul tau, si el te va stapîni (Facerea 3:I6). Deci cum a hotarît dreapta împartire a robiei si a stapînirii? Atunci cînd a zis: Femeia nu este stapîna pe trupul ei, ci barbatul; tot asa, barbatul nu-i stapîn pe trupul sau, ci femeia, a asezat o potrivita îndreptatire [a fiecaruia]: dupa cum acela este stapîn al trupului ei, tot asa si ea este stapîna trupului lui. Pentru ce a facut atîta cinstita împartire? Pentru ca, în toate celelalte, este de trebuinta mai marea vrednicie a barbatului, iar unde este vorba de dragoste si curatie, acolo barbatul nare nimic mai mult decît femeia, ci deopotriva se pleaca ei daca a calcat legile casatoriei. Si pe buna dreptate, caci nu pentru aceasta a venit la tine sotia ta si a parasit pe tatal, mama si toata casa ei - ca sa o batjocoresti, ca sa o înlocuiesti cu o pacatoasa de roaba, ca sa-i faci neajunsuri; ai luat-o ca însotitoare, ca tovarasa a vietii, ca libera, ca deopotriva în cinste cu tine. Oare nu este fara noima, cînd ai primit zestrea ei, sa porti toata grija pentru aceasta si sa nu o micsorezi întru nimic, iar ceea ce este mai scump decît toata zestrea, adica cinstea, si curatia si însusi trupul tau, care este bogatia ei, sa-l strici si sa-l pangaresti? Daca i -ai mîncat zestrea, vei da socoteala socrului tau; daca ai micsorat cinstea, te va pedepsi Dumnezeu, Care a înfiintat casatoria si ti-a dat femeie. Iar ca aceasta este adevarat, asculta ce zice Pavel despre prea-curvie: Drept aceea, cel ce nesocoteste (acestea) nu nesocoteste pe om, ci pe Dumnezeu, Care ne-a si dat Duhul cel Sfînt (I Tes. IV, 8). Iata prin ce cuvinte a aratat ca prea-curvie se face nu numai cînd, avînd femeie, ai necinstit o femeie cu barbat, dar si pe orice desfrînata. Caci - dupa cum numim prea-curva pe femeie, fie ca pacatuieste cu un rob, fie cu oricine - tot asa zicem ca barbatul se pîngareste daca are femeie, fie ca îsi face poftele cu o roaba, fie cu orice femeie publica. Sa nu dispretuim deci mîntuirea noastra si nici sa dam diavolului sufletul nostru prin acest pacat. Caci de aici se nasc nenumaratele stricari de case, nenumaratele certe; din aceasta pricina se stinge gingasia, din aceasta piere dragostea. Dupa cum nu e cu putinta ca un om cinstit sa-si uite si sa-si dispretuiasca femeia, tot asa nu e cu putinta ca un om neînfrînat si curvar sa o iubeasca, chiar daca ar fi cea mai frumoasa între toate. Din curatenie se naste dragostea, din dragoste, nenumaratele bunatati. Dupa casatorie, socoteste-le pe toate celelalte femei ca fiind pietre, stiind ca daca te vei uita cu ochi poftitori la vreuna - fie desfrînata, fie maritata - te-ai facut vinovat de nelegiuirea prea-curviei. Sopteste-ti în fiecare zi acestea; si - daca vei vedea ca s-a nascut în tine pofta pentru o alta femeie, iar prin asta femeia ta ti se pare neplacuta - intra în casa ta, deschide cartea de fata si, luînd pe Pavel ca ajutor, stinge-ti flacara repetind neîncetat aceste vorbe.
    Si asa, femeia ta iarasi îti va fi placuta, cînd nici o pofta nu-ti va scadea bunavointa catre ea. Si nu numai ca sotia îti va fi mai placuta, dar si tu te vei arata mai cinstit, caci nimic nu este mai rusinos decît un barbat casatorit care se pîngareste: unul ca acesta se roseste nu numai în fata socrului, si a prietenilor si a oricarui om întîlnit, dar si în fata slugilor. Si nu numai acesta este raul, dar înca mai mult: casa lui i se pare mai grozava decît orice închisoare cînd o zareste pe femeia sa si îsi întoarce gîndul mereu spre chipul celei stricate.
    Vrei sa pricepi bine cît de mare este acest rau? Gîndeste-te ce fel de viata duc cei ce îsi banuiesc femeile, cît de fara gust le pare mîncarea si bautura. Masa li se pare încarcata cu otravuri omorîtoare si, ca de o molima plina de toate relele, asa fug de casa lor. N -au somn, noaptea nu le este linistita, n -au întîlniri cu prietenii, nici chiar razele soarelui nu mai lucesc pentru ei; cred ca îi supara si lumina, nu cînd au vazut-o pe sotie pîngarinduse, dar numai cînd au banuit-o. Gîndeste-te ca si femeia sufera acestea cînd aude de la vreunul sau numai banuieste ca te-ai dat pe tine vreunei femei stricate. Judecînd acestea, sa fugi nu numai de prea-curvie, dar chiar si de banuieli; si, daca esti banuit [de sotie] pe nedrept, împac-o si o încredinteaza [de aceasta]. Nu din ura sau din nebunie, ci din grija face asa, si din teama prea-mare pentru averea sa. Într-adevar - cum am spus mai sus - averea ei este trupul tau, avere mai de pret decît toate celelalte. Sa nu o vatami pe ea în ce are mai scump, pricinuind rana omorîtoare! Caci, daca o dispretuiesti, sa te temi de Dumnezeu, razbunatorul unor fapte ca acestea si amenintatorul cu pedepse neîndurate pentru astfel de pacate. Acelora care staruiesc în asa fapte, le zice [ca vor ajunge] unde viermele lor nu moare, si focul nu se stinge  (Marcu 9:44). Daca nu te misca prea mult viitorul, teme-te cel putin de ceasul de fata. Multi din aceia care se alipesc de femeile curve vor pieri chiar în aceasta viata, ca rai, cu rau, apucati de cursele lor: acelea - luptîndu-se sa-i îndeparteze de la sotia luata prin casatorie, sa-i împresoare cu totul în dragostea lor de farmece - se îngrijesc de bauturi vrajite si tes multe curse; apoi - aruncîndu-i astfel în vreo boala grea, si ducîndu-i spre pierzare si înconjurîndu-i de o lunga putreziciune si de nenumarate rele - îi rapesc din aceasta viata. Daca nu te temi de gheena, omule, teme-te de farmecele acelor femei! Caci, cînd vei fi lipsit, din pricina prea-curviei, de ajutorul lui Dumnezeu, cînd vei fi despuiat de ajutorul de sus, femeia cea stricata - luîndu-te pe tine cu îndrazneala si chemînd în ajutor diavolii ei, adaugînd amulete, punîndu-ti piedici - alunga mîntuirea ta cu multa usurinta, facîndu-te de rusine si de rîs tuturor locuitorilor orasului, încît nici nu se îndura de tine, care suferi de toate relele. Caci zice: Cine se va îndura de fermecatorul cel muscat de sarpe si de toti cei care se apropie de fiare (Iisus Sirah 12:17). Las la o parte pierderea de bani, banuielile zilnice, nerusinarea, îngîmfarea, certurile urîte din pricina femeilor stricate si nebune, care sînt mai crude decît toate mortile. De la femeia ta nu suferi adesea nici o vorba grea, dar te închini în fata desfrînatei care te nimiceste. Nu te rusinezi, nu te rosesti, nu doresti sa se despice pamîntul sub tine? Cum poti ruga pe Dumnezeu cu aceeasi gura cu care ai sarutat o femeie stricata? Si nu te temi, nu te înspaimînti - spunemi! - ca o sa cada pe capul tau rusinat vreun fulger trimis de sus? Chiar daca te ascunzi de femeia ta nedreptatita, dar de ochiul cel neadormit nu te poti ascunde nicaieri, caci - acelui curvar care zicea: Întuneric si ziduri ma înconjura, de ce sa ma tem? (Iisus Sirah 23:25) - înteleptul i-a raspuns ca ochii Domnului au mai multa lumina decît soarele ca sa vada faptele oamenilor (Iisus Sirah 23:27). Iata de ce Pavel a zis: Din pricina curviilor însa, fiecare sasi aiba femeia sa, si fiecare sa-si aiba barbatul ei. Barbatul sa dea femeii datoria iubirii; asemenea si femeia barbatului
ei (1 Corinteni 7:23). Nu te uita la femeia lingusitoare, ca miere pica din buzele femeii stricate, care pîna la o vreme îndulceste gîtlejul tau. Iar mai pe urma, mai amara decît fierea o vei afla si mai ascutita decît sabia cea de amîndoua partile ascutita (Pildele lui Solomon 5:3, 4). În sarutarile femeii destrabalate este otrava, otrava ascunsa si nebanuita. Sa alergam asadar dupa o placere neîngaduita si primejdioasa, care pricinuieste rani nevindecate, în loc de a trai fericiti si aparati? Lînga femeia ta legiuita tu gasesti totdeodata placere, paza, cinstire, pretuire si cuget curat; acolo, dimpotriva, totul este amaraciune, totul este chin, si tu esti pururea sub banuiala. Caci, chiar daca nimeni nu te-a vazut, cugetul tau nu va înceta sa te învinovateasca; oriunde te vei întoarce, pretutindeni te vor urmari mustrarile, strigatele înfrcosate ale acestui judecator neîmpacat. Daca deci cautati placerea, fugiti de femeile stricate! Caci nu este nimic mai îngrozitor decît acest obicei, nimic mai nesuferit decît aceste legaturi, nimic mai necinstit decît aceasta însotire. Cerboaica prea-iubita si gazela plina de farmec sa-ti fie [sotia]; dragostea de ea sa te îmbete totdeauna si iubirea ei sa te desfateze (Pildele lui Solomon 5:19). Cînd tu ai la îndemîna un izvor de apa limpede, de ce sa alergi la o balta noroioasa, care scoate miros de gheena si chinuri neînchipuite? Care este apararea ta, cererea ta de mila? Daca aceia care cad în aprindere înainte de casatorie sînt pedepsiti si îsi ispasesc greseala lor, ca acela care era îmbracat cu haine murdare, cu atît mai mult oamenii însurati. Caci de aceasta data, învinuirea este îndoita si întreita: pentru ca mîngîierile de care se bucura îi împiedica a se azvîrli în asemenea neorînduiala, vina lor nu mai este socotita numai ca aprindere, dar ca preacurvie, cel mai greu dintre pacate. Sa nu încetam deci a repeta si noua si femeilor noastre aceste învataturi, cu care vreau chiar eu sa sfîrsesc: «Din pricina desfrînarilor (aprinderii) însa, fiecare sa-si aiba femeia sa, si fiecare sasi aiba barbatul ei. Barbatul sa dea femeii datoria iubirii; asemenea si femeia barbatului ei. Femeia nu este stapîna pe trupul ei, ci barbatul; asemenea si barbatul nu este stapîn pe trupul lui, ci femeia (I Corinteni 7:2-4). Sa pastram cu îngrijire aceste cuvinte în mintea noastra, în piata si acasa, ziua si seara, la masa si în pat, în sfîrsit, peste tot; sa le cugetam, sa le învatam pe femeile noastre sa ni le repete, sa le auda si ele de la noi, pentru ca, petrecînd curati aceasta viata, sa fim primiti în împaratia cerurilor, prin harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si cu Care marire Tatalui si Sfîntului Duh în veci vecilor. Amin.

Extras din: CUVÎNT AL SFÂNTULUI IOAN GURA DE AUR,  DESPRE DESFRÂNARE - Bibliografie: Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte catre cei care vor sa se mântuiasca, (Experiente ascetice vol 2), Editura Sofia, Bucuresti, 2000
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe