24 Februarie 19

Despre sexul oral si manipularea sociala in aceasta privinta

  • 14 Octombrie 14
  • Actualitate
  • 0
Despre sexul oral si manipularea sociala in aceasta privinta (titlu original: Sexul oral, între avantaje si dezavantaje)

    Articolul de mai jos poate să îi pună pe gânduri pe cei care sunt căzuţi în păcatul desfrâului. Deci, am lăsat articolul numai şi numai pentru aceştia. Îi rog pe ceilalţi cititori să nu îşi facă singuri rău şi s㠄sar㔠peste acest articol. Ştiţi doar că există medicamente pe care, dacă oamenii sănătoşi le iau fără nici un rost, se îmbolnăvesc ...

    Înainte de toate, sexul oral este o forma de curvie. Gura nu este lasata de Dumnezeu pentru perversiuni. Acest lucru ar trebui sa fie clar pentru toti crestinii. Chiar daca mass-media ne atrage atentia asupra faptului ca în majoritatea cuplurilor casatorite aceasta specialitate este la loc de cinste în ghiveciul de erotism, nici un crestin cu frica de Dumnezeu nu ar trebui sa se lase prada acestei placeri dracesti. Daca într-o familie sotii practica sex oral, sau orice alta perversiune, familia respectiva nu se mai poate numi crestina. Oricât de multa ar fi cantitatea de rugaciune prin care sotii încearca sa recompenseze desfatarile lor animalice…

    Voi începe articolul meu reproducând câteva fragmente dintr-un dialog purtat de câţiva tineri pe un forum de internet91. (Celor care s-ar grăbi să afirme că forumul respectiv nu este reprezentativ pentru orientările tinerilor de astăzi le răspund că am citit multe alte forumuri în care poziţiile tinerilor erau mult mai XXX decât pe acesta, care faţă de celelalte este „cuminţel” …)
 


Sursa foto: Realitatea.net

    În acest dialog pe teme sexuale a nimerit la un moment dat un creştin ortodox, care a încercat să scrie câteva cuvinte de pe baricade creştine. Şi-a luat nick-name-ul Lavrentie. Iată punctul său de vedere şi comentariile aferente.

    ( La sugestiile mai multor preoţi - care mi-au spus că dialogul acesta, pe care iniţial îl reprodusesem aproape integral, li se pare prea vulgar - mi-am permis să fac o selecţie a poziţiilor exprimate şi să reformulez anumite expresii care au fost considerate nepotrivite pentru cartea de faţă…)

Lavrentie: Dacă ai credinţă, nu faci sex oral - pentru simplul motiv că unii mai au bun simţ, principii şi un Dumnezeu în viaţa lor. Ştiţi că Hristos a condamnat practicile perverse (chiar şi „specialiştii” pomenesc sexul oral la perversiuni, deci acte în afara firii). Fiecare alege cum să trăiască, dar vom răspunde pentru faptele noastre…
Adeline: Lavrentie, tu nu ştii că e mai păcat să păcătuieşti cu gândul (ca tine!!!) decât cu fapta?
Ariana: Auzi, Lavrentie, dacă unii fac sex oral, asta nu înseamnă că nu cred în Dumnezeu!!! Unde trăieşti? Sau nu ai unde să îţi ţii orele de religie? Deci stai liniştit şi lasă teoriile!!!
Azazel: Mă Lavrentie, mai lasă-mă te rog cu lecţiile tale despre dumnezeu şi religie! Religia nu face decât să prostească lumea şi să adune masele de proşti! Normal că o babă sau una de aia cu batic n-o să accepte sexul oral pentru că nu are o minte deschisă, nu are concepţii mai inteligente. Mintea ei se limitează doar la religie şi la biserică! Şi nici religie nu ştie, la urma urmei, pentru că religia este o ştiinţă, la urma urmei! Aia ştie doar ce aude: E Paştele, hai la un praznic, hai la o pomană. Atât. Şi bârfeşte cu cei din sat la masă! Wake up! Asta e România, ar trebui să încercăm să o mai schimbăm puţin!
Ajna: Nu aş vrea să te jignesc… dar, din câte ştiu, atâta timp cât acel sex oral este făcut din dragoste şi ambii parteneri sunt de acord, nu cred că Dumnezeu ar avea ceva împotrivă. În dragoste nimic nu e pervers sau ruşinos, atâta timp cât e vorba de dragoste şi nu de sex, părerea mea…


    Ştiu că dacă un preot ar citi astfel de păreri, s-ar simţi indignat: „Vai, dar astfel de păreri sunt ale unei minorităţi care trăieşte în păcat şi care face păcate împotriva firii. Dacă ar fi întrebaţi tinerii din parohia mea ce părere au, ar repeta toţi că este un mare păcat, care atrage după sine pedeapsa lui Dumnezeu”.
    Aş îndrăzni să îi spun unui astfel de preot că, deşi tinerii care vin să se spovedească în fiecare post nu practică sexul oral, totuşi mulţi dintre ceilalţi îl practică cu dezinvoltură. Unii tineri care vin pentru prima oară la spovedanie au avut o astfel de experienţă, chiar dacă nu recunosc aceasta încă de la prima mărturisire a păcatelor.

    Ce e dureros este că tinerii care polemizează cu Lavrentie nu văd nici o tensiune între sexul oral şi credinţa în Dumnezeu. Nu ştiu dacă fiecare dintre ei a reuşit să îşi sufoce conştiinţa, dar par pur şi simplu oripilaţi de viziunea îngustă a lui Lavrentie, care de fapt nu face altceva decât să afirme învăţătura Bisericii privitoare la această problemă…

    Punctul de vedere potrivit căruia sexul oral este perversiune are din ce în ce mai puţini susţinători. Foarte mulţi tineri îl consideră o metodă de a-i împărtăşi celui pe care îl iubeşti dragostea curată pe care i-o porţi.

    Voi vorbi puţin despre motivele pentru care unii tineri care cred în Dumnezeu practică sexul oral.

    Aş începe totuşi prin a atrage atenţia asupra campaniei puternice de care are parte această practică sexuală: o grămadă de articole care stârnesc curiozitatea celor care nu au fost iniţiaţi în aşa ceva, articole care aduc argumente cum că de fapt sexul oral nu ar avea nici o legătură cu credinţa în Dumnezeu, că nu e un păcat, că numai cei cu idei învechite se abţin de la practicarea sexului oral. Statisticile arată că multe cupluri practică sexul oral.

    „Dacă toţi (sau aproape toţi) practică aşa ceva, eu de ce aş sta deoparte?”, se întreabă unele fete sau unii tineri care vor să îşi păstreze fecioria, dar în acelaşi timp vor să ajungă la o relaţie cât mai intimă cu persoana iubită.

Principalele avantaje ar fi următoarele:

- nu implică pierderea fecioriei – la nivel biologic;
- bolile sexuale se transmit mai greu (am citit că prin sexul oral se poate transmite şi S.I.D.A., alături de alte boli – asta în cazul în care în cavitatea bucală există o rană deschisă; acest amănunt este uneori trecut cu vederea în unele articole de promovare a sexului oral);
- nu duce la sarcini nedorite, cum se întâmplă cu actul sexual obişnuit.

    Nimeni nu poate contesta faptul că în urma sexului oral nu poate avea loc fecundarea. Totuşi, eu contest faptul că sexul oral este o metodă sigură de evitare a sarcinilor nedorite. Argumentul meu e simplu: sexul oral este până la urmă o etapă pregătitoare pentru sexul normal. O fată care practică sexul oral numai pentru a-şi păstra şi fecioria şi prietenul, în cele din urmă, va renunţa ori la feciorie, ori la prieten. Pentru că prietenul se va plictisi repede de monotonia sexului oral. Şi fata care a acceptat să facă sex oral numai pentru a nu-şi pierde iubitul va renunţa mult mai uşor la fecioria ei decât o fată cu gura nespurcată. Cred deci că sexul oral va duce la sex normal, aşa că va fi un pas spre sarcinile nedorite. După ce o fată e părăsită pe rând de doi sau trei prieteni, pentru că aceştia se satură de fiţele ei de a-şi păstra virginitatea practicând sex oral, aceştia vor face mişto de ea cu găştile lor şi „fecioarei” i se va duce vestea cu viteza Romtelecom-ului. Aşa că - după ce va ajunge ţinta bârfelor - săraca fată se va sătura să îşi apere himenul care i-a adus atâtea necazuri. Şi se va culca cu primul cavaler care se va oferi să o ridice din groapa deznădejdii. Aşa că prilejul de a ajunge la sarcini nedorite nu va fi ratat.

    Să vorbim acum despre păstrarea fecioriei şi practicarea sexului oral. Sunt fete care, dorindu-şi să se mântuiască, dar dorindu-şi în acelaşi timp să îşi păstreze prietenul, acceptă compromisul de a face sex oral.

    „Nici ca mine, nici ca tine”, îi spune prietenul fetei. „Facem sex oral şi rămânem împreună. Am nevoie de o dovadă de dragoste din partea ta…”

    Este trist că există băieţi care spun cu sinceritate astfel de lucruri. Ei nu consideră că şi-ar răni prietenele cerându-le această dovadă de dragoste, dovadă pe care oricum multe fete o oferă şi fără să li se ceară.

    Însă o fată care este creştină nu ar trebui să accepte un asemenea compromis. Sexul oral este un mare păcat. Aceasta nu este o părere, nu este o idee învechită. Ce a învăţat Biserica că este păcat, păcat rămâne. Dacă mâine ar spune cineva că furtul nu este un păcat şi dacă demonstrează cu argumente sociale sau psihologice aşa ceva, nu rezolvă nimic. Da, tinerii au dreptate să nege anumite idei fixe ale sociologilor sau ale psihologilor, idei scornite de mintea omenească, care uneori pierd din vedere esenţialul unei situaţii. Dar nu au dreptate să nege adevăruri pe care nu sunt în stare să le judece.

    Oamenii nu pot decide ce este şi ce nu este păcat. Dumnezeu, Cel care a făcut cerul şi pământul, ne descoperă care este calea pe care trebuie să mergem. Normele morale nu le putem fixa noi. Noi putem doar să acceptăm sau să respingem normele pe care ni le-a rânduit Dumnezeu şi să le înlocuim cu ale noastre, care sunt false. Dumnezeu nu a fixat în mod artificial normele morale, ci aceste norme morale sunt legate de însăşi fiinţa umană, de modul în care ea a fost creată de Dumnezeu şi de rostul pentru care a fost creată. Poate că dacă pe lumea cealaltă singura desfătare ar fi cea sexuală, atunci Biserica i-ar îndemna pe oameni să cunoască toate perversităţile cu putinţă ca să se antreneze pentru veşnicie.

    Numai că cei care s-au îndeletnicit cu perversiunile sexuale sau cu alte păcate nu vor vedea pe lumea cealaltă lumina la care au fost chemaţi. Vor ajunge în iad. Hristos ne cheamă să dobândim adevărata împlinire, adevărata bucurie. Poruncile lui Hristos sunt jaloane care ne arată drumul spre această bucurie.

„Cine este Hristos să îmi interzică mie să fac sex oral?”

    Hristos nu poate împiedica pe nimeni să păcătuiască. El nu forţează libertatea omului. Dar, întrucât ne arată calea mântuirii, trebuie să ne atragă atenţia asupra faptului că păcatul este păcat şi că orice formă de păcat duce la pierderea mântuirii.

    Oare Duhul Sfânt, Care Se îndepărtează de cei care păcătuiesc, va rămâne asupra celor care fac sex oral numai pentru că moda perversităţilor are din ce în ce mai mulţi fani? Nu, desfrâul este şi rămâne tot desfrâu.

    Întrucât de obicei tinerii le cer prietenelor lor să facă acest compromis (nu am auzit de nici un caz în care un tânăr să fie ameninţat că dacă nu acceptă să îi facă prietenei această poftă va fi părăsit…), le spun fetelor să nu se lase păcălite de cursa compromisului. Cum ar putea o gură care se spurcă prin sex oral să ia anafură, agheasmă sau să sărute sfintele icoane? Cum ar putea o astfel de gură să primească Sfintele Taine, adică pe Însuşi Hristos? Oricât de bine ar spăla pasta de dinţi, sau oricât de eficientă ar fi guma de mestecat cu efecte igienice, totuşi fără multă pocăinţă rana păcatului nu se poate şterge.

    Nu ştiu dacă e cazul să pomenesc despre Sfânta Împărtăşanie, pentru că de obicei o persoană care practică sexul oral nu se gândeşte la Sfintele Taine, dar totuşi se gândeşte să sărute icoanele când intră într-o biserică. O face cu dezinvoltură, fără să se gândească că aceeaşi gură cu care îi atinge pe sfinţi s-a spurcat şi se va mai spurca prin păcat.
 


Sursa foto: aquiahora.ro

    Sexul oral este o formă de curvie. Gura nu este lăsată de Dumnezeu pentru perversiuni. Acest lucru ar trebui să fie clar pentru toţi creştinii. Chiar dacă mass-media ne atrage atenţia asupra faptului că în majoritatea cuplurilor căsătorite care nu duc viaţă creştină această specialitate este la loc de cinste în ghiveciul de erotism, nici un creştin cu frică de Dumnezeu nu ar trebui să se lase pradă acestei plăceri drăceşti. Dacă într-o familie soţii practică sex oral, sau orice altă perversiune, familia respectivă nu se mai poate numi creştină .

    Oricât de multă ar fi cantitatea de rugăciune prin care soţii încearcă să compenseze desfătările lor animalice…

    O cititoare face o observaţie legată de acest articol: Legat de sexul oral: nu văd nicăieri cuvântul „repulsie”. Nu am putut presta aşa ceva timp de patru ani cât am avut prieten, şi dumnealui a fost tare nemulţumit. Eu nu am prestat din trei motive: din cauză că mi-e silă, din cauză că nu am găsit în instinctele mele absolut nimic legat de chestia asta şi din cauză că niciodată nu mi se pare femeia mai batjocorită şi mai urâtă decât când face aşa ceva. Oare fetelor de azi chiar nu le mai este scârbă? Sincer, mă îndoiesc că la început nu le-ar fi, şi atunci ar trebui încurajate să-şi urmeze pornirile fireşti93. Numai când te gândeşti că majoritatea bărbaţilor ajung să aibă multe partenere înainte şi cară după ei tot bagajul de viruşi şi microbi găsiţi prin alte locuri. Din discuţiile cu prietenele mele: la majoritatea le este silă şi o fac de nevoie94… până când probabil se imunizează.
Câteodată am mai încins nişte discuţii pe tema asta cu diverşi amici… şi câţiva dintre ei îmi reproşează că nu am încercat. Cum pot să încerc ceva ce-mi provoacă repulsie? Aş putea încerca şi o friptură plină de grăsime, aş vomita de vreo două ori până m-aş obişnui să mănânc extrem de gras, sau aş putea să încerc şi cu o femeie, iar dumnealor, ei, cei plini de sfaturi, ar putea să încerce şi cu bărbaţi… ca să le fie şi lor niţică greaţă95. Ce este aşa de greu de înţeles că fiecare avem o limită de la care nu mai suntem dispuşi să încercăm?!

Nu mă conving deloc predicile

    Un cititor: Ah,…! Nu mă conving deloc predicile în care Biserica zice că sexul oral e păcat. Vreau o explicaţie mai clară. Spune-mi mai bine dacă sexul oral afectează relaţia din cuplu, dragostea, percepţia asupra unirii trupeşti. Altfel nu scap nici eu de ispita de a mă gândi că e ceva bun în asta. Nu am făcut nici asta şi nici alte prostii, sunt fecior deşi am terminat facultatea, dar ispita e ispită…

    Încerc să îţi răspund în câteva rânduri. Dar nu ştiu dacă asta este ce aşteptai de la mine. Pentru c㠖 pentru a ajunge la subiectul care te intereseaz㠖 va trebui să îţi explic o „teorie” întreagă…

    Vreme de sute de ani creştinii au ţinut poruncile lui Dumnezeu. Nu toţi, evident, au fost şi căderi (tocmai de asta Sfinţii Părinţi au dat canoane pentru diferitele păcate), dar a fi creştin însemna a şti că Dumnezeu vorbeşte prin Biserică, că Biserica, Trupul lui Hristos, învaţă numai şi numai adevărul…

    De o vreme însă, omul a început să nu se mai mulţumească cu răspunsul simplu: „Aşa zice Biserica”. Vrea să se convingă, caută explicaţii logice; şi, dacă nu le găseşte, pune la îndoială cuvântul Bisericii. „Da, în Biblie scrie că omul trăieşte pe pământ o singură viaţă, după care îl aşteaptă raiul sau iadul… Dar există dovezi favorabile reîncarnării, există oameni care îşi amintesc vieţile trecute. Biblia greşeşte…”, spun unii. Numai că Biblia nu greşeşte, greşesc cei care se lasă păcăliţi de o anumită lucrare drăceasc㠖 pentru că cei care îşi amintesc cu precizie amănunte din „vieţile lor trecute” se află într-o stare de semiposedare demonică, diavolul şi nu omul fiind adevăratul martor al evenimentelor „amintite”.

    Nu e rău să citeşti cărţi prin care este combătută credinţa în reîncarnare, rău este să te îndoieşti de faptul că Biserica este Trupul lui Hristos, Trup în care minciuna nu încape…

    Există două moduri diferite de căutare a argumentelor: în primul, cuvântul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Biserici este pus la îndoială şi este crezut numai atunci când este susţinut de argumente logice – situaţie în care poziţia Bisericii nu este considerată ca fiind întemeiată pe adevărul revelat de Dumnezeu, şi al doilea, poziţia în care, deşi omul crede că ce învaţă Biserica este adevărat, caută lămuriri, caută explicaţii. Şi nu pentru că se îndoieşte de cele învăţate de Biserică, ci pentru că vrea să înţeleagă mai bine o problemă sau alta…

    Mi se pare că poziţia ta se regăseşte în primul mod de a pune problema. Acest mod mi se pare foarte periculos. De ce? Poate că la unele subiecte vei putea găsi argumentele logice de care ai nevoie şi te vei convinge singur că demersul tău e bun. Dar, la un moment dat, nu vei mai găsi argumente, sau vei găsi argumente contrare poziţiei Bisericii. Şi atunci, în loc să îţi dai seama că raţionamentul tău a avut anumite scăderi, că, deşi ai avut impresia unei imagini de ansamblu, totuşi există elemente de care nu ai ţinut seama, te vei îndepărta de Biserică, fiind de părere că nu are rost să te supui orbeşte unor teorii învechite şi mincinoase…

    În cazul acesta, şi dacă ţi-aş aduce şi dacă nu ţi-aş aduce argumente împotriva sexului oral (sau împotriva masturbării, sau împotriva homosexualităţii), pe tine perspectiva creştină nu te-ar interesa decât în măsura în care poate să confirme supoziţiile sau concluziile tale. Dar eu nu vreau să intru într-un astfel de joc. Pentru că, aducându-ţi argumente, ţi-aş da apă la moară pentru a-ţi menţine propriul mod de căutare a adevărului.

    Îmi voi spune totuşi punctul de vedere dintr-un motiv foarte simplu: să presupunem că toţi necredincioşii din lume ar fi convinşi de cineva că sunt cu toţii homosexuali. Dacă le-aş aduce contraargumente de tip religios, nu le-ar lua în seamă. Aşa că aş încerca să le aduc argumente medicale, psihologice, sociale… Argumentele mele – de fapt nu sunt argumentele mele, ci sunt argumentele pe care mi le-am însuşit la rândul meu – nu i-ar apropia pe necredincioşi de Dumnezeu, dar cel puţin i-ar ajuta să nu cadă şi în păcatul homosexualităţii. Cu fiecare om care alege să facă un păcat, întreaga lume devine mai murdară. Tot aşa cum, cu fiecare virtute a unui om, lumea devine mai curată…

    Nu am multe lucruri de spus: Dumnezeu, Care l-a creat pe om pentru ca acesta să cunoască bucuria veşnică, ştie mai bine ce îi este de folos şi ce nu îi este de folos omului. Tocmai pentru că el l-a făcut pe om… Omul nu poate să se cunoască pe sine mai bine decât îl cunoaşte Cel care l-a creat…

    Tu poate aştepţi însă argumente practice, care să nu aibă nici o legătură cu sfera religioasă… Îţi voi spune atunci concluzia la care am ajuns, după ce am încercat să stau de vorbă cu cât mai mulţi tineri – unii chiar căsătoriţi – care au avut căderi de acest gen: sexul oral (sau orice altă perversiune) distruge în timp dragostea adevărată… Omul devine egoist, preocupat din ce în ce mai mult de propria persoană şi din ce în ce mai puţin de celălalt. Iar faptul că partenerii îşi fac anumite perversiuni pe rând unul altuia nu este o dovadă de dăruire a dragostei, ci un fel de comerţ ieftin de senzaţii tari. „Îţi fac asta ca să îmi faci şi tu mie acelaşi lucru…”

    E adevărat faptul că într-o primă fază a păcatului există o senzaţie de dăruire reală, de spargere a unor bariere, de dragoste fără margini… Numai că această senzaţie trece repede, întrucât se descoperă noi bariere, noi limite care trebuie depăşite, noi experienţe mai incitante decât cele anterioare. Şi „marea dăruire” devine blazare, devine ceva banal şi, mai devreme sau mai târziu, unul din parteneri se va sătura. Şi va căuta experienţe noi, cu un partener nou – sau chiar cu mai mulţi –, pentru a trăi viaţa la maxim, îmbunătăţind „reţeta” veche…

    E adevărat că fanii acestei practici vor spune că ea le-a adus o sumedenie de avantaje, că i-a ajutat să îşi îmbunătăţească relaţia din cuplu etc. Ce fată ar fi proastă să spună public: „Eu am încercat, dar a fost o mare dezamăgire…”

    Cât priveşte faptul c㠄nu scap nici eu de ispita de a mă gândi că e ceva bun în asta”, să ştii că, dacă accepţi ideea că e ceva bun, mai apoi te vei gândi că e ceva ce merită făcut şi apoi vei face. Păzeşte-ţi mintea, că altfel vei cădea…

    Închei aici. Îmi dau seama că dacă nici predicile Bisericii nu te-au convins, cu atât mai puţin te vor convinge rândurile mele. Eu însă nici nu am încercat să te conving. Am încercat să îţi atrag atenţia doar asupra faptului că modul tău de a căuta adevărul şi de a te raporta la el are anumite minusuri… Gândeşte-te foarte serios la faptul că, fiind cu fundul în două luntri, cum se zice în popor, s-ar putea să cazi…

    Îţi mai spun doar că, pe cât de sigur eşti acum că ai reperele potrivite în căutarea adevărului, s-ar putea ca la un moment dat aceste repere să se prăbuşească. Pentru a face loc ca în inima ta să intre Adevărul…


din cartea TINERII SI SEXUALITATEA & Sursa: sfaturiortodoxe.ro
de Danion Vasile


Cel ce a curvit cu femeia sa peste fire ( împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie ), să nu se împărtăsească 15 ani; la fel si femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească.

   
 
 
 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0