22 Februarie 18

Despre scopul Sfintei Liturghii în general

  • 27 Ianuarie 18
  • Invatatura de Credinta
  • 0
    Savârsirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor în dumnezeiescul Trup si Sânge, iar ca scop sfintirea credinciosilor, care, prin acestea, dobândesc si înlesnesc împlinirea acelui efect si acelui scop, sunt rugaciunile, cântarile, citirile din Sfânta Scriptura si, în general, toate cele ce se savârsesc si se rostesc, cu Sfânta rânduiala, înainte si dupa sfintirea darurilor.
    Este adevarat ca Dumnezeu ne da în dar toate cele sfinte, fara ca noi sa-i dam nimic în schimb; totusi, El ne cere neaparat sa ne facem vrednici de a le primi si a le pastra, caci nu face parte de sfintire decât celor ce s-au pregatit în felul acesta. Asa se cuvine sa primim botezul si ungerea cu sfântul mir, asa si gustam din ospatul infricosatei Cine. Acest lucru l-a aratat Domnul în pilda semanatorului, când a spus: „Iesit-a semanatorul” nu ca sa are tarina, ci ca sa „semene”, dându-ne sa întelegem ca aratura si toata pregatirea trebuie facute mai dinainte.
    Se cuvine deci ca, la primirea Sfintelor Taine, sa ne înfatisam pregatiti si cu vrednicie. De aceea, trebuie sa existe si în slujba Sfintei Liturghii mijloace de pregatire în acest scop: sunt rugaciunile, cântarile si tot ce se savârseste sau se rosteste într-însa, dupa rînduiala sfânta. Acestea ne sfintesc si ne fac în stare, pe de o parte ca sa primim cu vrednicie sfintirea, iar pe de alta ca sa o putem pastra si sa ramânem cu ea.
    Ele ne sfintesc într-un îndoit schip.
    In primul rând ne sfintesc prin însasi puterea pe care o au rugaciunile, cântarile si citirile. Astfel, rugaciunile ne întorc gândul catre Dumnezeu, mijlocindu-ne iertarea pacatelor; cântarile, de asemenea, îl fac sa Se milostiveasca si sa Se îndure de noi, precum ne spune Psalmistul: „inalta lui Dumnezeu jertfa de lauda (cântare)... si te voi izbavi si Ma vei preamari”; în sfârsit, citirile din Sfânta Scriptura, care ne învata atât bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu cât si dreptatea si judecata Lui, sadesc si aprind în sufletele noastre nu numai iubirea ci si teama fata de El, facându-ne astfel  mai zelosi întru pazirea poruncilor Sale. Iar toate la un loc, îmbunatatesc sufletul si apropie de Dumnezeu atât pe preot cât si pe popor, facând si pe unul si pe celalalt destoinici pentru primirea si pastrarea cinstitelor daruri care este scopul Sfintei Liturghii. Dar ele pregatesc îndeosebi pe preot sa savârseasca cu vrednicie Jertfa (sfintirea darurilor), care este efectul Sfintei Liturghii, dupa cum am spus; de aceea vedem, în multe din rugaciunile sfintei slujbe, cum preotul se roaga în taina ca sa nu fie socotit nevrednic de a aduce Jertfa ci sa slujeasca Tainei cu suflet curat, cu limba si mâini curate. Iata deci cum suntem pregatiti pentru lucrarea sfânta de însasi puterea cuvintelor rostite si cântate.
    In al doilea rând, cântarile si toate cele ce se savârsesc în sfânta slujba, lucrarea si patimile Lui pentru noi. intr-adevar, atât în cântari si în citire, cât si în toate cele savârsite de sfintii liturghisitori în cursul întregii slujbe, este simbolizata lucrarea izbavitoare a Mântuitorului: partea întâi a sfintei slujbe ne arata începutul acelei lucrari, cea de a doua pe cele urmatoare, iar cea de la sfârsit pe cele de dupa aceea. Asa încât, urmarind cu privirea aceste parti ale slujbei, putem avea în fata ochilor toata lucrarea mântuirii. Caci sfintirea darurilor — adica Jertfa însasi — aminteste moartea, învierea si înaltarea Mântuitorului, deoarece cinstitele daruri se prefac în însusi dumnezeiescul Trup, cu care El a fost rastignit, a înviat si S-a înalta la cer; cele dinainte de Jertfa închipuiesc cele petrecute înainte de moartea Domnului, adica întruparea, iesirea la propovaduirea si aratarea cea deplina în lume; iar cele de dupa Jertfa arata „fagaduinta Tatalui”, cum a numit-o Domnul insusi4, adica pogorârea Sfântului Duh peste sfintii Apostoli si întoarcerea neamurilor la Dumnezeu si partasia lor cu El, printr-însii.
    Astfel, întreaga slujba este ca o icoana care ar înfatisa un singur trup al lucrarii Mântuitorului în lume, facând sa se perinde pe dinaintea privirilor noastre toate partile ei, de la început pâna la sfârsit, dupa rânduiala si urmarea lor fireasca. Asa de pilda, antifoanele care se cânta la începutul sfintei Liturghii, precum si cele ce se savârsesc si se rostesc mai înainte, la proscomidie, închipuiesc cea dintâi treapta din lucrarea mântuitoare a lui Hristos; iar cele de dupa antifoane, adica citirile din Sfânta Scriptura si celelalte, închipuiesc treapta urmatoare.
    Dar s-ar putea sa spuna cineva ca aceste citiri si cântari ar avea un alt rost si anume ca au fost alese ca sa ne îndemne spre virtute sau ca sa faca pe Dumnezeu îndurator spre noi. Totusi, nu le împiedica sa poata face si una si alta, adica pe de o parte s\ îndemne pe credinciosi spre virtute, iar pe de alta sa închipuie lucrarea mântuitoare a lui Hristos. E ca si cu hainele: acestea satisfac în primul rând nevoia de îmbracaminte, acoperind trupul; dar, fiind croite într-un fel sau altul, ele oglindesc adesea si îndeletnicirea, felul de viata sau rangul celor ce le poarta. Tot asa si cu rânduiala Sfinte Liturghii: fireste ca Sfintele Scripturi, cuprinzând cuvinte de Dumnezeu insuflate si laude pentru Dumnezeu, îndeamna la virtute si sfintesc pe cei ce le citesc si le cânta;  dar fiind alese si orânduite într-anumit fel, ele au si un alt rost, adica pot sa închipuiasca întruparea si lucrarea pamânteasca a lui Hristos.
    Acelasi lucru se poate spune nu numai despre cântari si citiri, ci si despre sfintele ceremonii: fiecare din ele se savârseste în vederea unei anumite trebuinte, dar în acelasi timp simbolizeaza si ceva din lucrarile, faptele sau patimile lui Hristos. Sa luam, de pilda, intrarea cu sfânta Evanghelie în altar sau intrarea cu cinstitele daruri. Fiecare din acestea se savârseste cu un scop practic: una ca sa citeasca Evanghelia, cealalta ca sa se savârseasca Jertfa. Amândoua închipuiesc însa iesirea si aratarea Mântuitorului în lume: cea dintâi, aratarea înca nedeslusita si nedeplina de la început, cea de a doua pe cea desavârsita si deplina. 
    Ceva mai mult: între cele ce sa savârsesc la Liturghie sunt chiar unele lucrari care nu îndeplinesc nici o trebuinta, ci au numai un rost simbolic. Asa sunt, de pilda: junghierea prescurei si întiparirea crucii pe ea, forma de sulita în care e facuta copia, sau turnarea apei calde în Sfintele Daruri. Chiar si în celelalte Sfinte Taine putem gasi multe de acest fel. Asa de pilda, în rânduiala botezului, cei ce vin la botez trebuie sa se descalte, sa se dezbrace si, stând cu fata spre Apus, sa-si întinda mâinile si sa sufle; aceasta ne învata aici cât de mult trebuie sa urâm pe diavolul si cum trebuie sa-l alunge cel ce va sa fie un adevarat crestin. Si toate cele de acelasi fel din rânduiala Sfintelor Taine au fiecare însemnarea lor.
    Dar când este vorba de cele ce se savârsesc la Sfânta Liturghie toate ne duc cu gândul la lucrarea mântuitoare a lui Hristos, pentru ca privelistea ei fiind în fata ochilor nostri, sa ne sfinteasca sufletele si astfel sa devenim vrednici de primirea sfintelor Daruri. Caci dupa cum odinioara aceasta lucrare a izbavit lumea de moarte, tot asa si acum, fiind mereu contemplata, ea îmbunatateste si apropie de Dumnezeu sufletele celor ce o au în fata ochilor. Sau, mai bine zis, nici odinioara ea n-ar fi folosit nimic, daca n-ar fi fost vazuta si crezuta. De aceea a si fost propovaduita si de aceea  a facut Dumnezeu mii de semne, pentru ca sa fie crezuta; caci n-ar fi putut sa-si îndeplineasca rostul, adica sa mântuiasca pe oameni, daca odata savârsita, ar fi ramas necunoscuta de cei ce trebuiau sa se mântuiasca printr-însa. Numai ca, atunci când era propovaduita, ea sadea în sufletele celor ce nu o cunoscusera, cinstirea lui Hristos, credinta si iubirea, pe care aceia nu le avusesera mai înainte; pe când acum, fiind contemplata, cu toata osârdia, de catre cei ce deja au crezut, nu creeaza în suflet acele frumoase simtiri, ci numai pastreaza pe cele existente, le împrospateaza si le sporeste, facându-ne mai tari în credinta si mai fierbinti în evlavie si iubire. Caci daca a facut sa rasara simtaminte noi, cu mult mai usor poate sa le pastreze, sa le întretina si sa le învioreze pe cele vechi.
    Dar tocmai acestea sunt simtamintele cu care se cuvine sa ne apropiem de cele sfinte cu evlavie, credinta si dragoste fierbinte fata de Dumnezeu si fara de care ar fi o nelegiuire chiar si numai sa le privim. De aceea, trebuia sa se înfatiseze în rânduiala sfintei Liturghii o astfel de contemplatie, care sa poata sa sadeasca în noi aceste simtiri, încât sa ne faca nu numai sa ne închipuim cu mintea, ci oarecum sa vedem cu ochii saracia Celui ce stapâneste, pribegia pe pamânt a Celui ce este în tot locul, ocarile îndurat de Cel binecuvântat, patimile Celui fara patima; sa vedem cât de mult ne-a iubit Cel care a fost rasplatit cu atâta ura, cât S-a smerit pe Sine Cel ce este necuprins de fire, câte a patimit si câte a facut, pentru ca sa ne pregateasca noua Masa dumnezeiestilor Daruri. Si astfel, cutremurati de maretia mântuirii noastre, patrunsi de marea îndurare a lui Dumnezeu fata de noi, sa veneram pe Cel ce S-a milostivit si ne-a mântuit în acest chip, sa-i încredintam sufletele, sa-i daruim viata si sa ne înflacaram inimile cu focul iubirii Lui; si asa pregatiti sa ne apropiem cu credinta si cu dragoste de focul Sfintelor Taine.
    Iar pentru aceasta nu e deajuns numai sa înveti o data si apoi sa cunosti cele ce a facut Hristos, ci trebuie ca în timpul sfintei Liturghii sa ne atintim spre ele ochii cugetului si sa le contemplam, alungând cu tarie orice gând strain, daca vrem sa dobândim pregatirea sufleteasca despre care am vorbit, în vederea sfintirii. Caci chiar daca am cunoaste asa de bine dreapta credinta încât sa putem raspunde cu siguranta la orice întrebare, însa atunci când luam parte la sfânta slujba nu le contemplam pe toate dupa cuviinta, ci gândul ne zboara spre alte lucruri, cunoasterea ceea nu ne este de nici un folos întrucât ea nu este în stare s\ ne insufle nici una din starile sufletesti despre care am vorbit. Pentru ca noi suntem înrâuriti de gândurile ce ne stapânesc si traim acele stari sufletesti pe care le pot naste acele gânduri.
    De aceea s-a si izvodit o astfel de reprezentare simbolica (a faptelor Mântuitorului), care pe de o parte sa ni le aminteasca nu numai prin cuvinte, ci sa ni le aduca pe toate sub ochi, iar pe de alta sa se vada de-a-lungul întregii slujbe; pentru ca, prin ea, sa se lucreze mai usor asupra sufletelor si sa ni se ofere nu numai o simpla priveliste, ci sa ne insufle si o simtire, deoarece acea vedere se întipareste mai adânc în noi datorita ochilor, dar în acelasi timp sa nu se dea loc uitarii si nici mintea sa nu fie lasata sa alerge spre alte lucruri,  pâna ce ne vom apropia de dumnezeiasca Masa. Si astfel, cu sufletele pline de aceste gânduri si având amintirea vie (a faptelor Mântuitorului), sa ne împartasim cu Sfintele Taine, adaugând sfintirea Tainelor la cea dobândita prin contemplatie si „preschimbându-ne din slava în slava”, adica dintr-una mai mica în cea mai mare decât toate.
    Iata deci care este, pe scurt, scopul sfintei Liturghii în general. Iar acum sa o luam de la început, pe cât e cu putinta, cu deamanuntul: mai întâi rugaciunile, binecuvântarile, sfintele cântari si citiri dinainte de sfintirea darurilor; apoi chiar lucrarea sfânta adica Jertfa însasi, iar dupa aceasta, sfintirea pe care o capata prin ea, sufletele credinciosilor vii si morti; în sfârsit, cântarile si rugaciunilor poporului si ale preotului din cursul Sfintei Liturghii, într-atâta cât au nevoie de vreo cercetare sau lamurire. Dar mai înainte de toate, sa urmarim iconomia Mântuitorului, care se vede în întreaga slujba: sa vedem anume cum este ea înfatisata prin cele ce se savârsesc la sfânta Liturghie.  

Extras din: Sf. Nicolae Cabasila / Tâlcuirea dumnezeiestii liturghii    
Traducere din limba greaca de Pr. Prof. Dr. Ene Braniste  
Editia I: 1946 Editia II: 1989 Editia III: 1997 / iar acum pentru intâia oara in format digital dupa editia din 1997  / Editura Arhiepiscopiei Bucurestilor 1989
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0