15 Noiembrie 18

Parintele Razvan Ionescu: Despre creștinismul afirmat la relanti, cu posibilități de marche-arriere

  • 19 Octombrie 18
  • Parintele Razvan Ionescu
  • 0
     Am fost uimit să întâlnesc afirmată pe malurile Senei distincția dintre practicant și nepracticant cu privire la viața creștină. În capul meu era cumva limpede: ori ești practicant, adică ilustrezi prin dinamica și angajamentul vieții tale propriile-ți convingeri, ori nu ești de loc. Ce să faci cu un medic care are doar diplomă, dar nu a practicat niciodată, și se pregătește să pună mâna pe tine? Personal, prefer mâini mai sigure, încercate de experiență.
    Cu creștinul e la fel. Nefiind doar un experiment intelectual, că nu doar mintea este destinată mântuirii, ci omul întreg, creștinismul presupune angajare cu toată ființa ta, iubitoare, un angajament existențial. Creștinismul din vârful buzelor și închiderea inimii îmi pare tot la fel de periculos ca statul pe bară, pentru că oferă un chip fals de trăire, căldicel și mediocru.
Hristos ne invită însă la altceva.
    Asist în ultima vreme, și este o tendință radicalizată de referendum, la tot felul de apariții facebook care mai de care mai de pe culmile indignării răbufnitoare către ceilalți (desigur, să te concentrezi pe tine însuți este infinit mai greu, aflăm în Micul Prinț al lui Saint Exupery) prin care suntem somați să pricepem că nu e nevoie de construit biserici (chiar și acolo unde oamenii nu au unde să se roage), că vrem spitale, nu catedrale (ca unul care trăiește în Franța, unde statul își vede de treabă și le asigură, am toată compasiunea pentru biata noastră țară unde corupția face că neasigurându-le statul, tot pretindem Bisericii să îi ia locul în această inițiativă). Și altele. Paradoxul este că indignații de serviciu manifestă o strivitoare lipsă de cultură teologică, și, mai grav decât atât, de educație. Pentru că atunci când ai cei câțiva ani de acasă, poate nu chiar șase-șapte, nu am pretenții, dar totuși, nu îți poți aborda interlocutorul pe care nu îl cunoști printr-o tutuire fără scrupule, eventual împroșcatoare de obscenități și murdării. Ce nu înțeleg aceștia este că, cu o astfel de carte de vizită, dialogul nici nu are cum să înceapă.
    Deplâng cu voce tare nivelul gregar și primitivismul cu care unii, ziși creștini, încearcă să repare ceva în viața Bisericii. Iar când aceștia legitimează rugatul acasă și nefrecventarea bisericii, pregătiți să pună la zid pe cei care măcar prin studii, dacă nu chiar prin trăire, ar putea sugera un orizont mai larg, ce să le mai răspunzi? Doar știu ei mai bine.
    Astăzi suntem angajați într-o curgere turbionară, cu viteze diferite. Lucru poate de înțeles. Dar când numești firesc statul la relanti, sfântul apostol Pavel e aici ca să ne reamintească ca nu cumva să ne trezim în marche-arriere, și mai ales în apologia zgomotoasă a acestui mod de funcționare prin care în realitate Îl ratăm pe Hristos. Pentru că poate fi Acesta, din noblețea vieții lui omenești-dumnezeiești, compatibil cu bădărănia actuală ridicată la rang de cultură?
    Da, facebook te avantajează să fii leu pe internet (atenție la devalorizare pe plaiurile mioritice) și piu-piu la tine în bătătură, pricepându-te la ce nu trăiești, sfătuind ce nu pui în lucrare tu însuți ... dar pomul după roade se cunoaște, și ceea ce cultivi se va întoarce ca un bumerang împotriva ta. Legea duhovnicească o spune, nicidecum amenințările popilor.
    Îndrăznesc să spun că dezbaterea utilă vieții Bisericii, firească, începe acolo unde grosolănia și aflatul în treabă prin păreri neîntărite în nici un fel de experiența eclesială nu sunt invitate. A discuta cu cineva în duh de dușmănie, sau măcar de contrarietate, este contraproductiv duhovnicește. Iar când ai de-a face cu deversări de latrine, atunci, desigur, mai bine este să tăcem. Autorii, desigur, nu își dau seama că ne-au ratat din start. Nu vom avansa niciodată în viața creștină prin manifestarea pătimașului în noi. Vrem bădărănie, miștocăreală, datul cu părerea agresiv și incult? Ne excomunicăm singuri, ca unii care alegem să funcționăm întru necurăția inimii, cale sigură pentru a nu Îl simți pe Hristos. Liber la luat (sau nu) aminte ...

Parintele Razvan Ionescu
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 13
Vizitatori: 13
Utilizatori: 0