17 August 19

Despre asa-zisele emotii pozitive si emotii negative

  • 05 Decembrie 14
  • Stiri de interes
  • 1
Despre așa-zisele emoții pozitive și emoții negative

Ieromonah Savatie Baștovoi
Mănăstirea Noul Neamț, Republica Moldova


    Ați auzit, desigur, la televizor, sau ați citit pe net, despre emoțiile negative și emoțiile pozitive. Nu-i așa că, de la început, vi s-a părut că știți despre ce e vorba, că e simplu să împarți lucrurile în pozitive și negative și că, în orice caz, riști să pari prost dacă întrebi ”ce-i aia”?

    Eu am îndrăznit și m-am întrebat: ”ce-i aia emoții negative și emoții pozitive”? Credeți că răspunsul l-am găsit la Freud, Jung sau alții? Nu. Pentru că e mult mai ”simplu”, răspunsul e peste tot! Tot internetul știe ce sînt emoțiile pozitive și emoțiile negative. Unii chiar au tipărit cartonașe pentru copii cu ”cele 16 emoții” pozitive și negative.

    Dar haideți să nu fim negativi și să o luăm ușor. Ar fi prea negativ să spunem că această teorie nu are nimic științific în ea, că e o unealtă brutală de manipulare.

    În scrierile sale despre artă, Sigmund Freud judecă despre emoțiile umane care stau la baza tragediei grecești. De atunci se pare că nu s-a schimbat nimic: toate filmele ne solicită emoțiile legate de sexualitate, agresivitate și milă.

    Îndeobște, emoțiile sînt manifestări ale instinctelor de bază și este impropriu să numim un instinct mai pozitiv decît altul, ca să nu zic mai negativ. Din acest punct de vedere, a împărți emoțiile în pozitive și negative e un lucru care vine în contradicție cu alcătuirea umană, deoarece toate emoțiile exprimă sau satisfac un instinct, iar instinctele sînt indispensabile firii umane așa cum indispensabile îi sînt mîinile, picioarele, capul și toate mădularele. A spune că unele emoții sînt negative sau pozitive, e ca și cum ai spune că mîinile, urechile și părul sînt pozitive, iar picioarele, gura și unchiile sînt negative.

    Există și emoții rele în sine, cum ar fi invidia. Tocmai de aceea Sfinții Părinți spun că invidia este o emoție împotriva firii, deoarece ea nu slujește nici un instinct uman, ea fiind o lucrare întru totul demonică.

    Cu alte cuvinte, e un lucru foarte negativ să consideri unele emoții mai negative decît altele și nici cea mai pozitivă intenție nu-i șterge din negativitate.

    Să luăm, de pildă, una din emoțiile considerate de psihologia de propagandă ca fiind ”negativă”: mînia. Dacă vom judeca mînia doar în manifestările ei rele, atunci cînd cineva este ucis sau lovit fără milă, mînia este o patimă și o manifestare a răutății. Dacă însă vom judeca mînia ca forță care întoarce sufletul împotriva a tot ce e rău, căci tot o lucrare a mîniei este și lupta cu care ne ridicăm împotriva păcatului, a lașității, a fricii, atunci vom vedea că mînia poate fi bună. Moise însuși a stricat tablele Dumnezeiești mișcat fiind de o ”mînie sfîntă” împotriva trădării comise de poporul său, iar Hristos a răsturnat mesele tîrgoveților în Templu și i-a scos pe cei nelegiuiți afară cu biciul.
 


Sursa foto: motivonti.ro

    Dar ce să spunem despre rușine și vinovăție, care sînt catalogate și ele ca emoții ”negative”. Oare ce fel de monstru trebuie să fie cineva care nu mai are sentimentul rușinii și a vinovăției, dacă pînă și animalele îl au?

    Aici ne întoarcem la discuția despre educație, că totul este făcut din convenții și necesități. Dacă industria TV cere oameni ”pozitivi” care își amputează simțul critic și discernămîntul de frică de a nu deveni ”negativi”, ea îi produce. Partea rea este că și școala și grădinița ajung să opereze cu aceste unelte false, distrugînd însăși firea copiilor, care încep să judece lumea după niște criterii induse a căror singură logică este castrarea discernămîntului și cultivarea unei exaltări isterice care împinge o generație întreagă spre granița sănătății psihice.

    Emoțiile, ca și organele, nu pot fi judecate în categorii valorice. Nu poți spune că stomacul e mai bun decît urechea. Însăși antiteza valorică dintre negativ și pozitiv indică asupra faptului că nu avem de a face cu o tratare științifică detașată, ci cu un atac de ordin emoțional capabil să ne inducă judecăți de ordin subiectiv cu referire la ceea ce este și ce ar trebui să facă omul.

    Unul din criteriile de clasificare pe care le-am propus este acela al instinctelor. Am putea, de pildă, grupa emoțiile ce țin de instinctul conservării. Aici ar trebui să numim frica, mînia, frigul, foamea, setea etc. Dacă frica este o emoție negativă, așa cum susțin psihologii de propagandă, noi le spunem că dacă omul nu ar simți frica, l-ar mînca lupul sau l-ar călca mașina, adică i s-ar întîmpla cel mai negativ lucru cu putință – ar muri. Prin urmare, frica e o emoție pozitivă deoarece ne salvează viață.

    Corect ar fi să numit pozitiv tot ce ne ajută, ne protejează, ne salvează și negativ tot ce ne face rău, ne pune în pericol, ne ucide. Din acest punct de vedere clasificăm cele cu referință la om și orice altă clasificare impusă trebuie să o declarăm falsă sau rău intenționată.

    Clasificarea clasică a patimimilor, întîlnită încă în secolul patru (Evagrie Ponticul, Ioan Casian Romanul), enumeră 7 porniri rele care lucrează în om. Acestea sînt: Lenea sau Melancolia (Akedia gr.), Deznădejdea, Trufia, Îmbuibarea, Mînia, Desfrînarea, Iubirea de arginți sau Avaria. Toate acestea nasc emoții conforme, la fel cum și virtuțile opuse fiecărei patimi nasc emoții sau mai bine zis reacții lăuntrice pe măsură. Astfel, avarul se bucură că a cîștigat bani, iar milostivul se bucură că a putut ajuta pe cineva – aceeași emoție, a bucuriei, prima dată e rea, negativă dacă vreți, iar a doua oară e bună, pozitivă. La fel e cu toate emoțiile care se nasc din patimi sau virtuți, toate avînd oglinda lor bună și oglinda lor rea.

    În concluzie, a clasifica emoțiile în bune și rele este greșit. Această greșeală se face cu bună știință și are doar scop de manipulare. Pentru a ști ce se întîmplă în noi nu trebuie să judecăm efectele, adică emoțiile, ci cauza, adică patimile sau virtuțile, acolo unde este cazul.

Da și nu uitați să judecați pozitiv acest articol.

Sursa: chisinaulcultural.md

   
 
 
 
Lasa un comentariu
avatar
avatar
0 Spam
1
Acest articol inca din titlu ,,Despre așa-zisele emoții pozitive și emoții negative'' si din imaginea aleasa este absolut deosebit,foarte reusit,complex,EXTRAORDINAR.Cuvintele scrise sunt de interes si de mare folos sufletesc pentru noi toti crestinii,emotiile umane fiind privite dintr-o perspectiva duhovniceasca - Corect ar fi să numim pozitiv tot ce ne ajută,ne protejează,ne salvează și negativ tot ce ne face rău,ne pune în pericol,ne ucide.Din acest punct de vedere clasificăm cele cu referință la om și orice altă clasificare impusă trebuie să o declarăm falsă sau rău intenționată.A clasifica emoțiile în bune și rele este greșit. Această greșeală se face cu bună știință și are doar scop de manipulare.Pentru a ști ce se întîmplă în noi nu trebuie să judecăm efectele,adică emoțiile,ci cauza,adică patimile sau virtuțile,acolo unde este cazul.
Multumim si cele mai sincere FELICITARI pentru alegerea subiectului si pentru un asemenea articol,ce este pentru noi toti UNIC!
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe