21 Aprilie 18

Desfrânata care a ajuns sfântă

  • 11 Decembrie 17
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Când împărăţea Traian (92 - 117), trăia în Iliupoli al Feniciei o fată pe numele ei Evdokia*, era atât de frumoasă încât nici un pictor nu a putut să găsească greşeală în frumuseţea ei. 
    De multe ori însă frumuseţea nu se împleteşte cu cuminţenia. Aşa şi Evdokia odată s-a abătut şi a deschis o casă a păcatului. În câţiva ani ajunsese foarte mare desfrânată în viaţa ei fără de salvare. 
Dumnezeu însă lucara ca să rânduiască mântuirea ei. 
    Un călugăr, trecător prin Iliupoli (în greceşte oraşul soarelui). A găzduit lângă casa ei. Noaptea a citit cu voce tare dintr-o carte judecata cea cruntă, despre iadul păcătoşilor şi răsplată. Evdokia care s-a întâmplat să nu doarmă, a auzit toate acestea şi s-a cutremurat. 
Când s-a luminat de ziuă, a chemat pe călugăr cu dorinţa de a se pocăi iar acela a îndrumat-o cum să procedeze. 
    Printre altele i-a zis să se închidă o săptămână în camera ei şi acolo să postească şi să se roage cu lacrimi pentru mântuirea ei. 
    În toate zilele acelea Evdokia se ruga plângând. În ultima noapte vede dintr-o dată un tânăr de fulger foarte frumos, într-o lumina puternică, care o ia de mână şi o ridică în cer. 
    Acolo i-a arătat cu bucurie o mulţime nenumărată de bărbaţi în alb pe când în afara porţii un negru gigant care scârţâia din dinţii lui striga: 
- Mă neîndreptăţeşti, începătorule de oşti! 
    Eu pentru o mică neascultare am fost alungat din rai iar aceasta care a stricat atâţia oameni o să se mântuiască? 
- Aşa îi laudă Dumnezeu pe aceştia care se pocăiesc, s-a auzit o voce dulce. 
După aceea i s-a adresat arhanghelului: 
- Ia-o Mihail, du-o la casa ei să se nevoiască, iar eu o să iert păcatele ei. 
Imediat ce s-a întors, Evdokia a întrebat pe arhanghel: 
- Arată-mi-te, domnule, cine eşti? 
- Sunt primul înger al lui Dumnezeu. Eu îi adun pe păcătoşii cărora le pare rău de păcatele săvârşite şi-i conduc către viaţa veşnică. Acolo îngerii se bucură foarte tare pentru fiecare dintre aceştia. S-a liniştit deci roaba lui Dumnezeu Evdokia şi a prins curaj. 
Acestea i-a zis arhanghelul, i-a făcut cruce de trei ori şi a zburat către cer.  
    După vederea aceea dumnezeiască, Evdokia s-a botezat în numele Sfintei Treimi, a împărţit bogăţiile trecătoare la săraci - aur, mărgăritare, pietre scumpe, lucruri din argint, mătăsuri, îmbrăcăminte de aur, câmpuri, viţă de vie, bani - şi şi-a închinat mai departe viaţa lui Dumnezeu. 
    Mai târziu au prins-o soldaţii împăratului şi au dus-o la martiriu. Pe drum i-a mers înainte o făclie, luminându-i calea, îngerul ei păzitor, care nu era văzut de însoţitorii ei. 
    Şi când împăratul a poruncit să-i scoată lucrurile şi să o lege, un soldat a văzut un tânăr strălucitor de frumos, îmbrăcat în alb, care vorbea cu sfânta şi o acoperea cu un material alb să nu i se vadă goliciunea ei. 
    După multe chinuri suferite, făcând cu ajutorul lui Dumnezeu semne minunate, i-a tăiat gâtul călăul cu sabia şi aşa şi-a dat sufleul în mâinile lui Dumnezeu. 

Extras din: Minuni ale Sfinţilor Îngeri  
Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului GALACTION Episcopul Alexandriei şi Teleormanului  
Traducere din limba greacă: Ion Andrei Ţârlescu 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe
Colaboratori: www.ioanistrati.ro

Total online: 5
Vizitatori: 5
Utilizatori: 0