19 August 19

Demascarea inselatoriei numita ASTROLOGIE

  • 18 August 14
  • Stiri de interes
  • 1
Demascarea inselatoriei numita ASTROLOGIE

    Una dintre ideile fundamentale ale cunoasterii neopăgâne este că omul  nu trebuie să mai tină cont de vreo autoritate supremă, că trebuie să  scape de povara unui Dumnezeu care supraveghează lumea si să îsi ia  destinul în propriile mâini.

    Cuvântul libertate este strigat astăzi cu putere de către diferite  categorii de oameni si cu diferite scopuri, cel mai adesea exprimând  libertatea omului de a călca în picioare traditiile de orice fel si de a urca pe soclu statuia unui impunător idol: libertatea de a fugi de  Dumnezeu.
 

    Autorii eretici fac o substitutie interesantă: în  locul Dumnezeului care ocroteste creatia, ei asează o lege care  guvernează lumea: legea ciclicitătii timpului. New-Age, Noua Eră, apare  tocmai datorită acestei ciclicităti: intrăm, vrem sau nu, în Era  Vărsătorului.

    Supunerii fată de Dumnezeu i se preferă  "supunerea" fată de influenta stelelor. Pretinsa libertate new-age-istă  nu este altceva decât o robie fată de capriciile astrelor.

    Dacă nimeni nu poate contesta o schimbare care apare pe bolta cerească,  dacă nimeni nu are cum să nege o modificare observabilă astronomic, în  schimb orice conexiune astrologică poate fi pusă la îndoială.

    Pentru cei care cred în astrologie, în zodiac si în alte rătăciri  asemănătoare, perspectiva ortodoxă asupra acestor probleme nu poate fi  luată în considerare; sunt prea multe "dovezi" care contrazic viziunea  Bisericii.

    Pentru cei care sunt fii credinciosi ai Bisericii,  nimic nu este mai important decât învătătura mântuitoare propovăduită de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si nimic nu este mai periculos decât  lepădarea de această învătătură.

    Oamenii trebuie să îsi pună  următoarea întrebare: intrăm sau nu intrăm într-o Nouă Eră? Dacă intrăm, atunci conceptiile crestine trebuie ajustate astfel încât să nu  con-trazică realitatea. Dacă nu intrăm, atunci trebuie să ne ferim cu  toate puterile de înselarea care pe zi ce trece câstigă tot mai mult  teren.

    Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a învătat că avem de  trăit o singură viată, în care suntem liberi să alegem binele sau răul  si că, după moarte, ne asteaptă raiul sau iadul. Dacă noi vrem să credem că în viată suntem influentati de tot felul de configuratii planetare  sau că ne vom mai reîncarna de câteva ori, nimeni nu ne stă împotrivă.  Dar prin aceasta ne asumăm libertatea de a respinge învătătura lui  Hristos.

    Aproape oricine stie astăzi să răspundă la întrebarea: ce este astrologia? Majoritatea dictionarelor prezintă astrologia ca  fiind stiinta ce se ocupă de studierea influentelor astrelor asupra  vietii omenesti si asupra destinului universului. Încă din cele mai  vechi timpuri oamenii au căutat să facă o legătură între ceea ce vedeau  pe cer si ceea ce li se întâmpla în viata de zi cu zi. Cercetările  istorice atestă faptul că practicarea astrologiei avea o largă  răspândire la popoarele păgâne: în Babilon, în Egipt, în Grecia si în  Imperiul Roman, în India, în Persia, în China si Japonia. Această  răspândire pe un teritoriu atât de întins justifică într-un fel  amploarea revenirii practicilor astrologice în vremurile noastre.  Astrologia este una din usile prin care credintele păgâne intră în fortă  în societatea contemporană.

    Există trei tipuri de astrologie: în primul (si cel mai vechi) planetele sunt considerate zeităti, în al  doilea planetele sunt considerate obiecte ale căror emanatii impersonale influentează vietile oamenilor, iar în al treilea  astrologia simbolică  - planetele se află într-o corespondentă magică cu oamenii, pe care îi  influentează prin rezonantă. Pentru astrologi, zodiacul este o "centură"  imaginară a cerului care include 12 constelatii, 12 semne astrologice  despre care consideră că i-ar influenta pe oameni (Balantă, Săgetător,  Fecioară, ...).

    Cea mai serioasă provocare initiată de  astrologi este cea privitoare la New-Age. Se afirmă că după două mii de  ani în care lumea a stat sub semnul zodiacal al Pestilor si sub pecetea  învătăturii lui Hristos, intrăm într-o Eră a Vărsătorului, într-o eră  plină de promisiuni ispititoare. Trecerea de la o eră la alta se  calculează în functie de Marele An zodiacal. Calcularea acestui an este  însă variabilă. Într-una dintre cele mai cunoscute metode de împărtire a timpului (cea adaptată si de Rudolf Steiner, întemeietorul sistemului  antropozofic) Marele An avea 25000 de ani obisnuiti, iar o lună 2160 de  ani.

    În vremurile în care trăim se face trecerea de la o lună  zodiacală la alta. Anul precis al trecerii este dificil de precizat,  deoarece "specialistii" nu au căzut de acord asupra acestor calcule.  Levi Dowling sustinea că începutul Erei Noi are loc în 1910, Adolph Graf Keyserling si Alain-Astrologul în 1962. De la Carl Gustav Jung ne-au  rămas două posibile date ale Marii Treceri: anul 1997 si anul 2154.

    Perioada aproximativă a dezvoltării mitului New Age o constituie anii  60-70. Pentru multă lume trecerea în Noua Eră a fost legată automat de  trecerea în mileniul III. Cum era de asteptat, această trecere a căpătat valente spirituale.

    Din punct de vedere astronomic calculele  astrologice sunt extrem de discutabile, deoarece data echinoctiului de  astăzi nu mai corespunde cu data echinoctiului de acum 2000-2500 de ani  (azi soarele nu mai răsare la 0° în constelatia Berbecului, ci el a  migrat până la 7° în constelatia Pestilor  cf.).

    În  fata unui asemenea impas astrologii au adoptat două atitudini: ori si-au modificat calculele după un "zodiac migrator", ori - cum au făcut marea majoritate - nu au tinut seama de faptul că realitatea astronomică este diferită de cea după care calculează ei si au preferat să îsi păstreze  sistemul de calcul.

    Pentru un observator exterior această  neconcordantă ar trebui să stârnească suspiciune. Dacă aceste calcule  ale astrologilor ar fi corecte cel putin din punct de vedere astronomic, aceasta ar fi un argument - chiar dacă insuficient - în favoarea  caracterului stiintific al îndeletnicirilor lor. Dar faptul că  astrologii încearcă să demonstreze valabilitatea propriilor calcule  (care le sfidează pe cele stiintifice) cu ajutorul statisticilor  eficientei în "ghicire", acest lucru ar trebui să vădească faptul că  astrologia nu este deloc o stiintă, ci doar o artă magică (totusi,  fiecare astrolog pretinde că sistemul său se potriveste perfect  realitătii cosmice si, sub un pretins caracter stiintific, atrage  oamenii în cursa ocultismului).

    Trebuie să recunoastem că  deschiderea fată de această falsă stiintă este foarte mare. Astrologia  apare multora drept o formă civilizată de ghicire a viitorului - care nu are aproape nimic în comun cu tigăncile care ghicesc la colt de stradă -  an de an numărul celor interesati de acest subiect creste.

    Răspândirea acestei practici nu a avut loc la întâmplare. Teozofii, cei  care au încercat fără succes să îl impună ca figură mesianică pe  Krishnamurti, sunt cei care au demarat reabilitarea astrologiei. Doi  astrologi, West si Toonder, cercetând geneza astrologiei contemporane în America, au ajuns la concluzia că "Doamnei Blavatsky si Miscării  Teozofice pe care a fondat-o ea le datorează astrologia renasterea...  Teozofia, dintr-o singură lovitură, ... a inspirat o cercetare reînnoită  si serioasă a astrologiei, mai întâi în Anglia, apoi nu după mult timp  în Germania, în Franta si în America". John Ankenberg si John  Weldon considerau că cele trei canale de la care a avut loc această  renastere sunt: Miscarea Teozofică, Sistemul Antropozofic al lui Rudolf  Steiner si rosicrucianismul modern.

    Campania de promovare a  astrologiei se duce cât se poate de elegant. Personalităti precum  printesa Diana, Joan Collins, Liza Minelli, Jane Fonda, Olivia  Newton-John, sunt numai o mică parte dintre simpatizantii acestei  "arte".

    "Astrologia, asemenea oricărei alte arte sau stiinte  omenesti, cum ar fi fizica nucleară sau psihoterapia, poate fi  folositoare când este practicată în supunere fată de Domnia lui Iisus Hristos, dar este periculoasă spiritual sau psihologic atunci când este practicată în spiritul lumii, al cărnii sau al diavolului",  mărturisea un "crestin".

    Pentru multi oameni credinta în  Hristos nu are nimic incompatibil cu practicarea astrologiei. Iată ce  afirma mediumul Jean Dixon despre "ghicitul în stele": "unii din  prietenii mei consideră aceasta ca o practică ciudată pentru o  romano-catolică. Totusi, după cum înteleg eu, biserica catolică si multe alte organizatii religioase n-au condamnat niciodată studiul  astrologiei... N-am experimentat niciodată vreun conflict între credinta mea si îndrumarea pe care am primit-o din partea bisericii mele pe de-o parte si cunostinta pe care o găsesc în stele pe de altă parte (...).  Astrologia se potriveste în planul lui Dumnezeu pentru omenire,  ajutându-ne să ne întelegem atât talentele, cât si defectele".

    Din citatele de mai sus - primul venit din mediul protestant, al doilea din cel catolic, se poate trage concluzia că în Sfânta Scriptură - care este citită în ambele medii - nu se găsesc temeiuri pentru combaterea  astrologiei. Dar diferentierea între cele două forme de astrologie -  bună si rea - este asemenea diferentierii celor două forme de magie -  albă si neagră. De fapt, nu există decât un singur fel de astrologie si  un singur fel de magie, ambele inspirate de aceeasi sursă întunecată.

    Conceptia potrivit căreia astrologia este o stiintă ca oricare alta nu  este greu de contestat. La o analiză atentă observăm că singurul element invocat de astrologi în apărarea acestei practici este numărul mare de  preziceri împlinite. De fapt, acest număr nu este chiar atât de mare pe  cât pretind astrologii, ci este aproximativ acelasi cu cel al oricărei  alte forme "clasice" de ghicit.

    Dacă astrologia ar fi o  stiintă, atunci oricine ar putea să o învete după un manual bun. Însă,  desi există multe manuale de astrologie, practic ele nu sunt  "eficiente". Marii astrologi recunosc că tainele astrologiei nu se pot  dobândi decât în urma unei îndelungate pregătiri "spirituale", exceptie  făcând doar cei care au o deosebită înzestrare nativă pentru aceasta.

    Initierea în tainele astrologiei este asemănătoare initierii în oricare altă formă de vrăjitorie. Esentială este dobândirea unei receptivităti  care să permită descifrarea configuratiilor astrale. Unii astrologi  recunosc că sunt ghidati de diferite spirite în "munca" lor, spirite  fără de care nu ar putea să descifreze viitorul.

    Toti  astrologii "de calitate" sunt mediumi, chiar dacă nu toti  constientizează că ideile care le vin în minte în chip spontan sunt  inspirate de o altă entitate. Putini dintre cei care percep clar  influentele unor astfel de entităti îsi dau seama că au de-a face cu  diavolul; majoritatea sunt convinsi că astfel de spirite sunt "benefice" (chiar "îngeri de lumină"), si se deschid fără retinere influentelor  "superioare."

    Un fost astrolog făcea următoarea observatie:  "Dacă privim sincer la astrologie, începem să vedem că adeptii acestui  sistem - fără să o stie - bat la usa prin care se stabileste comunicarea cu fiinte spirituale cunoscătoare, totusi înselătoare. În cele din  urmă, acea usă se deschide, si această deschidere produce o schimbare  înfricosătoare în viata adeptului. El sau ea se maturizează în  dexteritate într-un mod inimaginabil: ca un medium al spiritelor".

    În cartea sa Un manual de ocultism, astrologul  Sefarial constata că "arta astrologică este considerată a fi cheia  stiintelor oculte". Aproape toti vrăjitorii folosesc diferite  forme de astrologie. Faimoasa vrăjitoare Sybil Leek mărturisea:  "Astrologia este stiinta mea, vrăjitoria este religia mea...".  Ea observa strânsa legătură dintre astrologie si chiromantie,  numerologie si celelalte ramificatii ale vrăjitoriei.

    "Astrologia, prin urmare, a jucat un rol major în toate "stiintele"  magice: alchimia, magia neagră, chemarea spiritelor, necromantia si  chiar practici magice mai simple, cum ar fi folosirea talismanelor", observa Lawrence Jerome.

    După ce ne-am oprit putin  asupra legăturii strânse dintre astrologie si vrăjitorie, să vedem încă o directie din care se poate constata rătăcirea în care se află  astrologii: cercetarea conceptiei lor despre persoana lui Hristos (din  moment ce peste 70% dintre ei cred în reîncarnare, este firesc ca  părerea lor să fie deformată).

    O declaratie standard a  conceptiei astrologilor o avem de la astrologul Marcus Allen: "Cristos a avut toate cele sapte planete antice... toate unindu-se în Pesti...  astfel că El a fost Pestele suprem, absolut... si astfel El a inaugurat  Era Pestilor care acum se termină odată cu ivirea zorilor Vărsătorului,  care este inaugurată de cea de-a doua venire a vietii lui Hristos în  interiorul fiecăruia dintre noi... În Era Vărsătorului, fiecare este  Avatar (mare iluminat n.n.), fiecare este pus pe aceeasi lungime de undă  cu eul lui superior".

    Vedem afirmată aici o  răstălmăcire new-age-istă (una între multe altele) a celei de-a doua  veniri a lui Hristos, potrivit căreia El nu va veni cu slavă, cum arată  Sfânta Scriptură, ci noi însine vom deveni Hristosi prin constientizarea "dumnezeirii" noastre.

    Este cel putin suspect faptul că, în  afara celor trei Magi de la Răsărit, timp de două mii de ani astrologii  au uitat să spună oamenilor că se află în Era Pestilor, în care potrivit calculelor lor mântuirea trebuia căutată la picioarele lui Hristos.  Dacă ar fi fost sinceri în rătăcirea lor - si nu ar fi fost inspirati de diavol, ar fi trebuit ca în acest interval să îndemne lumea spre  Hristos (desi acest lucru nu ar fi folosit Bisericii - căci  recunoasterea adevărului de către ei s-ar fi asemănat cu cea a femeii cu duh pitonicesc pomenită în Sfânta Scriptură).

    Marea majoritate a astrologilor sustin că Biblia este plină de referinte astrologice,  cea care li se pare cea mai evidentă fiind despre steaua care i-a  călăuzit pe cei trei Magi spre locul Nasterii Mântuitorului. Rostul  acestei stele nu era însă de a arăta valoarea astrologiei ci, după cum  arată Traditia crestină, era tocmai de a-i aduce pe păgâni - care se  ocupau cu practicile magice - să se închine Fiului lui Dumnezeu. Steaua  Magilor marchează sfârsitul închinării păgâne si chemarea tuturor  neamurilor la credinta în Dumnezeul cel în Treime lăudat. Cum spune atât de frumos Condacul Crăciunului: "Nasterea Ta, Hristoase, răsărit-a  lumii lumina cunostintei. Că printr-însa ceia ce slujeau stelelor de la  stea s-au învătat să se închine Tie, Soarelui dreptătii... ."

    Să vedem ce spune Sfânta Scriptură despre cei care practică astrologia:  "Privind la cer si văzând soarele, luna, stelele si toată ostirea  cerului, să nu te lasi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujesti" (Deut. 4, 19). Iar "de se va afla la tine, în vreuna din cetătile tale  pe care ti le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat sau femeie care să fi  făcut rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul  Lui, si se va duce si se va apuca să slujească altor dumnezei si se va  închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată ostirea cerească, (...) să scoti pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la portile tale si să-i ucizi cu pietre" (Deut. 17, 3-5).

    După cum se vede, Dumnezeu a poruncit foarte categoric poporului ales  să nu se închine la stele. Închinarea aceasta era una dintre cele mai  vechi forme de astrologie. Oamenii care credeau că vietile lor sunt  influentate de stele nu sovăiau să li se închine. Chiar dacă în zilele  noastre au rămas putini oameni care cinstesc stelele ca pe niste  zeităti, totusi numărul celor care "ghicesc în stele", al celor care  practică astrologia, este foarte mare.

    După cum arată Sfânta  Scriptură, osânda lor este aceeasi cu cea a vrăjitorilor (de fapt,  astrologia - ca orice altă metodă de ghicire a viitorului - este tot o  formă de vrăjitorie, chiar dacă pare mai nevinovată).

    În  Vechiul Testament se arată că pedeapsa care îi astepta pe vrăjitori era  moartea. În zilele noastre vrăjitorii au nu numai dreptul să facă ce  vor, ci chiar să îsi facă publice convingerile, indiferent de modul în  care aceste convingeri influentează mediul social. Dar chiar dacă pentru vrăjitorii contemporani nu există pedepse penale, pe cei care mor  nepocăiti Dumnezeu îi va pedepsi cu osândă vesnică în chinurile iadului  (statistic, numărul vrăjitorilor si ereticilor care se pocăiesc înainte  de a muri este infim).

    Practicarea astrologiei, ca a oricărei  alte forme de vrăjitorie, atrage după sine pedeapsa lui Dumnezeu peste  întreaga comunitate care aprobă astfel de practici. În Cartea  Proorocului Ieremia vedem cum închinarea la stele aduce mânia lui  Dumnezeu peste asezările idolatre, vedem cunoscuta prevestire a  dărâmării Ierusalimului: "Casele Ierusalimului si casele regilor lui  Iuda vor fi necurate ca Tofetul pentru că pe acoperisul tuturor caselor  se aduce tămâie întregii ostiri ceresti si se săvârsesc turnări în  cinstea dumnezeilor străini. (...) Iată voi aduce asupra cetătii  acesteia si asupra celorlalte cetăti toate nenorocirile pe care le-am  rostit împotriva ei, pentru că si-a învârtosat inima si nu ascultă  cuvintele Mele" (Ier. 19, 13-15).

    Precum a fost dărâmat  Ierusalimul, asa se vor dărâma si cugetele cele viclene ale celor care  se ocupă cu vrăjitoria. Iar mânia Domnului va fi greu de îndurat. În  Sfânta Scriptură găsim relatarea curătirii templului Domnului de toate  cele ce slujeau la închinarea idolească: "Regele a poruncit lui Hilchia, arhiereul, preotilor de mâna a doua si celor ce stăteau de strajă la  prag să scoată din templul Domnului toate lucrurile făcute pentru Baal,  pentru Astarte si pentru toată ostirea cerului si să le ardă afară din  Ierusalim" (IV Regi 23, 4).

    O astfel de curătire ar trebui să  aibă loc în sufletul fiecărui crestin care îsi dă seama că s-a aflat în  înselare. Asa cum diavolul nu s-a sfiit să spurce Templul Domnului, tot  asa nu s-a sfiit să spurce si unele comunităti crestine: uneori a reusit să îl însele chiar pe păstor, iar acolo unde păstorul i-a stat  împotrivă, necuratul a încercat să îi atragă în rătăcire măcar pe  credinciosi. Fără a ne lepăda de o asemenea înselare, nu vom putea să  fim ai lui Hristos si nu vom putea fi temple ale Duhului Sfânt.

    Sfânta Traditie este plină de texte care combat "ghicitul în stele". În scrierea sa Despre idoli, Tertulian nota: "Între diferitele  îndeletniciri ale oamenilor nu se poate să nu observăm unele arte sau  profesii care înlesnesc închinarea la idoli. De astrologi nici nu se  face să mai vorbim, întrucât însă unul din ei a cutezat să se justifice  de faptul că continuă să practice această profesie, am de gând să spun  câteva cuvinte în legătură cu aceasta. Nu voi spune că a aseza nume de  dumnezei falsi în cer, a le atribui un fel de atotputernicie si a-i  abate pe oameni de la înăltarea rugăciunilor către Dumnezeu,  insuflându-le credinta că destinul lor este invariabil predeterminat de  astre - nu voi spune că toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor  dumnezei falsi. Eu afirm însă că astrologia, în acest caz, se asemuieste îngerilor căzuti care s-au îndepărtat de la Dumnezeu pentru a însela  neamul omenesc... Dacă magia este pasibilă de pedeapsă, iar astrologia  reprezintă o varietate a ei, atunci împreună cu genul este condamnabilă  si specia. Astfel, din timpul aparitiei Evangheliei, tot soiul de  sofisti (în sensul de "întelepti închipuiti" - n.n.), astrologi,  vrăjitori, magi si ghicitori trebuie să fie obligatoriu pedepsiti".

    Îngrijorat de răspândirea largă a practicilor de acest gen, marele teolog român Ioan Gh. Savin scria: "Sunt si la noi multi,  foarte multi adepti ai unor astfel de practici: de la femeia din  periferia de oras sau de la sate, care-si caută în cafea sau umblă cu  datul în cărti, si până la simandicoasele fete care cred că au temeiuri  stiintifice de a-si cerceta destinul după prescriptiile stiintelor  ascunse! Dintre acestia, multi se cred si se prenumără între fiii  Bisericii. Si încă dintre fiii cei buni. Cu aceeasi piosenie cu care-si  aprind candela în fata icoanei Mântuitorului sau cu care îsi duc  sărindarul la cutare biserică cu sfinti făcători de minuni, îsi poartă  pasii si spre prezicătorul care le va citi din stele si din liniile  mâinii sau ale scrisului viitorul. Un astfel de crestinism însă e mai  aproape de magie decât de Hristos. Acest amestec între magie si religie, între Dumnezeu si Lucifer, între Simon Magul si Hristos, între puterea  demonică si bunătatea divină nu înseamnă decât cea mai completă renegare a crestinismului. E apostazie directă" .

    În Dogmatica  Sfântului Ioan Damaschin găsim următoarele precizări: "elinii spun că  prin răsăritul, apusul si prin conjunctia acestor stele, a soarelui si a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupă astrologia. Dar noi sustinem că ele sunt semne de ploaie, de secetă, de frig, de  căldură, de umezeală, de uscăciune, de vânturi si de altele asemenea,  dar nici într-un caz semne ale faptelor noastre, căci noi am fost făcuti liberi de Creator si suntem stăpânii faptelor noastre. Dacă facem toate din cauza miscării stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem: iar  ceea ce se face cu necesitate nu este nici virtute, nici viciu. Iar dacă  nu am dobândit nici virtute, nici viciu, atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de pedepse. Dumnezeu va fi nedrept dacă dă unora  bunătăti, iar altora necazuri. Apoi Dumnezeu nu ar cârmui si nici nu ar  purta de grijă de făpturile Sale, dacă toate s-ar conduce si s-ar  produce din necesitate. De prisos ar fi ratiunea noastră, căci nu am fi  stăpânii nici unei fapte si în desert am delibera. Dar negresit ratiunea ni s-a dat în scopul deliberării; pentru aceea tot ce este rational  este si liber".

    Vechile Pravile bisericesti nu au  trecut cu vederea arta "ghicitului în stele", ci au arătat netemeinicia  conceptiei potrivit căreia viata omului ar fi influentată de planete:  "Viata omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea  scrisă mai înainte, sau socoteala impusă ca atâtia ani să trăiască; cu  sfatul si voia lui Dumnezeu, atunci omul moare; iară către cei care  iubesc pricirea (adică cearta n.n.), vom răspunde si vom zice că nu se  află la Dumnezeu să fie făcut vreun lucru fără de cale..., si iarăsi de  ar fi fost mai înainte o hotărâre si o predestinatie a omului, atâtia  ani să trăiască, nimeni nu s-ar vindeca vreodată de vreo boală; si nici  n-ar chema vreodată pe vreun doctor, pentru că acea hotărâre ce a  hotărât mai înainte Dumnezeu ar fi neschimbată, însă hotarul si sorocul  vietii a tot omul este porunca lui Dumnezeu, care nimenea nu poate să o  priceapă".

    Sfântul Simeon al Tesalonicului scria  (împotriva celor ce sustineau că cercetarea astrologică nu este ceva  rău): "a vorbi despre noroc, despre ursitori, despre explicarea  nasterilor, după zodii sau stele si pentru citirile de stele e lucru  nebunesc si fără de Dumnezeu... însă bunătătile si răutătile noastre se  miscă după a noastră singură vointă". Nu este greu de observat  că Sfântul Simeon se referea foarte precis tocmai la formele de  astrologie practicate astăzi, si nu la vechea închinare la stele. El  contesta pretentia astrologilor de a fi în măsură să ghicească viitorul  folosindu-se de mersul astrelor. Pentru că oamenii sunt liberi să aleagă  binele sau răul, si nici o configuratie planetară nu poate să  stânjenească această alegere.

Text extras din cartea "Despre horoscop, cutremure si ghicirea viitorului" - de Danion Vasile
 

  Twitter   Delicious   Facebook   Digg   Stumbleupon   Mai multe   
  

 

Lasa un comentariu
avatar
avatar
0 Spam
1
Un subiect de mare actualitate in vremurile in care traim,acest articol este foarte interesant,cu adevarat EXTRAORDINAR pentru noi toti,titlul este unul sugestiv si foarte bine ales,in articol este prezentat si modul cum a fost vazuta in trecut si este vazuta Astrologia in prezent in Sfanta Scriptura,cum indeparteaza omul de adevarata credinta in Dumnezeu!
Cele mai sincere felicitari pentru un asemenea articol!
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe