23 Noiembrie 17

De ce a fost acceptată „numirea istorică de biserici” (art. 6) pentru comunitățile creștine eterodoxe?

  • 30 Octombrie 17
  • Sfantul si Marele Sinod din Creta
  • 0
    Articolul 6 al documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine menționează că „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele”. Această formulare, care a născut ample dezbateri în cadrul Sfântului și Marelui Sinod, a fost considerată de unii critici ai documentelor drept o declarație eclesiologică a Sinodului, în sensul recunoașterii calității de Biserică a celorlalte comunități creștine. Deși au fost propuse și alte formule, diferite, pentru a indica organizarea creștinilor care s-au îndepărtat de la credința ortodoxă, în cele din urmă formula „denumire istorică de biserici şi confesiuni creştine eterodoxe”a întrunit consensul tuturor delegațiilor Bisericilor Autocefale.  De fapt, s-a acceptat ideea că termenul „biserică” poate avea și alte înțelesuri și uzanțe din perspectivă juridică, istorică, socială, culturală, decât înțelesul ontologic și teologic, folosit exclusiv pentru Biserica Ortodoxă. În contextul actual, legile care reglementează relațiile dintre cultele religioase creștine și statele europene folosesc în mod curent în titulatura oficială a acestora denumirea de „biserică”. De exemplu, în România, pe lângă Biserica Ortodoxă Română, există 10 culte recunoscute de stat care au în titulatură numele de „biserică”.

Extras din: Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta, 16-26 iunie 2016 
Editura Basilica București- 2017
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0