23 Mai 19

DARUL SFANT AL VIETII SI COMBATEREA PACATELOR IMPOTRIVA ACESTUIA

  • 07 Mai 17
  • Despre familie
  • 0
Aspecte ale nasterii de prunci, în lumina moralei crestine ortodoxe
    Poemul vietii intrauterine a pruncului, dovada „biologica” a interventiei divine în actul procreatiei. 
    Minunea zamislirii unui prunc, în sânul matern, priveste poemul si drama vietii intrauterine dintre concepere si implantare (nidatie). Cu unirea celor doua celule germinative, masculina si feminina, începe un proces complicat, de crestere si dezvoltare, care nu se încheie pâna la moartea persoanei respective, multi ani mai târziu. Fenomenul la care ne referim prezinta o anume dinamica interna. Doua pronuclee rezultate, în acest proces, din cele doua celule germinative, cu câte 23 de cromozomi, se maresc si-si pierd membrana. În decurs de 12 ore ele se unesc de asa maniera, încât ovulul fertilizat, numit din acest moment „zigot”, (dar persoana umana propriuzisa), detine în mod necesar 23 de perechi de cromozomi, provenite de la cei 2 parinti, si astfel se poate dezvolta, descoperindu-se progresiv imaginea unui copil. Putine fapte din biologie sunt mai emotionante si mai importante  în implicatii, prezente si viitoare, cum este prima diviziune a zigotului în doua parti egale. Prin acest proces, dintr-un singur ovul fertilizat vor rezulta mai multe trilioane de celule ale copilului, de la zamislire si pâna în momentul nasterii. Fiecare celula fiica este identica, ca atare, în alcatuirea cromozomiala, respectiv în potentialul ereditar, cu zigotul originar. Astfel, fiecare celula a copilului, care se dezvolta intrauterin, contine, un numar egal de cromozomi, de la fiecare parinte, si tocmai acesti cromozomi sunt cei care poata unitatile ereditare, cunoscute si ele cu denumirea de „gene”. Codul genetic despre care e vorba este, prin originea si structura lui, individual si, în sensul acesta, absolut unic în întreaga existenta. Acest cod marturiseste de la sine, dincolo de unicitatea si individualitatea sa, independenta copilului fata de mama în sânul careia a aparut, el fiind o persoana umana propriuzisa. Tot prin acest cod, într-o maniera chiar materiala, copilul îsi afirma dreptul al viata conferit lui de catre Creator. Prima diviziune a zigotului are loc la aproximativ 36 de ore, iar a doua diviziune este realizata la doua zile de la concepere. În putine zile, ajunge la un numar suficient de celule pentru a forma o sfera numita „morula”, înfasurata, la rândul ei, într-un învelis transparent numit „zona pellucida”. E important de subliniat faptul ca celulele morulei sunt integrate functional. Ele si-au pierdut de acum o parte din independenta lor si, daca o celula ar fi separata de celelalte, nu ar mai putea da nastere altor celule individuale separat. Când numarul celulelor creste, atunci molecula de pe locul în care a fost fertilizat ovulul, dupa aproximativ 3 zile, ajunge, printr-o deschizatura îngusta, în cavitatea uterina. Aceasta cavitate este, metaforic vorbind, sânul mamei. Pâna la implantare în acest sân, embrionul îsi traieste faza sa numita „embriotropa”. În cazul ca, în aceasta faza, intervin substantele contragestive hormonale (pilula), se produce asa zisa distrugere a „endometrului”, membrana interna a uterului, aducând cu sine nimicirea oului (embrionului). Astfel se împiedica trecerea la o noua faza a vietii umane, cunoscuta si ea sub denumirea de faza „histotropa”. Ultima faza a vietii embrionului caruia urmeaza implantarea, respectiv nidatia, este cea „hematotropa”, în care embrionul ajunge a se hrani cu sângele mamei.
 

    Este usor de vazut, urmarind acest poem, ca actualul început al vietii trebuie considerat a fi, în mod indiscutabil, momentul conceperii. Implantarea este pur si simplu un alt pas pe drumul stabilit de primul moment al conceperii. Prin urmare, putem afirma ca nu întâmplator au vorbit în acest sens Sfintii Parinti despre concepere ca originea a vietii umane intrauterine, desi nu cunosteau din punct de vedere stiintific aproape nimic în aceasta privinta. Fara microscoape sau tehnologii moderne, ei cunosteau prin harul Sfântului Duh ca viata începe în momentul miraculos al unirii celor doua pronuclee în procesul fecundatiei. Marele Vasile, în numele Sfintei Biserici, a afirmat categoric necesitatea protectiei copilului nenascut, aflat în diferite etape ale sarcinii, cum este si aceea „embriotropa”, cea mai expusa primejdiilor proavortioniste de azi. În felul acesta, el declara textual: „Noi nu facem o distinctie precisa între un fetus care a fost deja format si unul care înca nu a fost format”. Aceste cuvinte, în zilele noastre, sunt confirmate stiintific, atestându-se, cu deplina evidenta, ca viata umana începe la zamislire si se continua pâna la moarte, fie în sânul mamei, fie în viata pe care noi o numim de toate zilele. […]

Extras din: Articolul de mai sus este textul largit si revazut al conferintei sustinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul international „World Federation of Doctors Who Respect Human Life”
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe