21 Septembrie 19

Cununa biruinţei

  • 12 Iulie 19
  • Tineri
  • 0
Întrebare: Mă lupt de mulţi ani cu ispita de a face sex. Îmi e teamă că voi cădea cu vreo fată. De ce nu îmi alungă Dumnezeu ispita asta?
Răspuns: Dumnezeu îngăduie să fim ispitiţi ca să primim cunună. Dacă nu ne luptăm cu păcatul, cum ne vom mântui? „Povestitu-s-a despre Maica Sara că a răbdat treisprezece ani, fiind luptată tare de dracul curviei, şi niciodată nu s-a rugat să se depărteze războiul de la dânsa, ci mai vârtos zicea: «Dumnezeule, dă-mi putere…»”. Maica Sara ştia că lupta îi aduce cunună, nu se temea… Noi însă suntem slabi, e normal să cerem în rugăciune ca Dumnezeu să ridice ispitele care se abat asupra noastră…
    Însă, dacă nu primim ajutorul nădăjduit, să nu ne descurajăm... Ia aminte la ce i s-a întâmplat unui părinte pe nume Conon: „Pentru că bătrânul era cu viaţă îmbunătăţită, l-au rânduit să săvârşească botezurile, aşa că el ungea cu Sfântul Mir şi boteza pe cei care veneau la el. În timp ce ungea cu Sfântul Mir o femeie, s-a smintit. De asta a dorit să plece din chinovie. Pe când avea de gând să plece, i s-a înfăţişat Sfântul Ioan, zicându-i:
    - Rabdă, şi-ţi voi uşura lupta!
    Într-o zi a venit o fată din Persia ca să se boteze. Fata era plăcută la chip şi foarte frumoasă, încât preotul na putut să o ungă cu Sfântul Mir. Şi a stat acolo fata două zile fără să fie botezată. Când arhiepiscopul Petru a auzit, s-a minunat de cele petrecute cu bătrânul şi avea de gând să rânduiască o diaconiţă pentru săvârşirea botezului. Dar n-a făcut asta, ca să nu strice rânduiala. Preotul Conon însă şi-a luat haina lui din piele de oaie şi a plecat, spunând:
    - Nu mai rămân în locul acesta!
    Şi cum mergea el spre pădure, iată, îl întâlneşte pe Sfântul Ioan Botezătorul, care îi spune cu voce blândă:
    - Întoarce-te la mănăstirea ta şi-ţi voi uşura lupta!
    Avva Conon îi zice cu mânie:
    - Crede-mă că nu mă voi întoarce. Mi-ai făgăduit de atâtea ori şi n-ai făcut nimic!
    Atunci Sfântul Ioan l-a apucat de mână, l-a aşezat jos pe un tăpşan şi, dându-i la o parte hainele, a făcut asupra lui de trei ori semnul crucii mai jos de buric şi i-a spus:
    - Crede-mă, părinte Conon, am vrut să-ţi fie răsplătită lupta ta! Dar pentru că nu vrei, iată, ţi-am uşurat lupta, dar n-ai răsplată ostenelilor tale.
    Şi s-a întors părintele Conon în chinovia unde era rânduit să săvârşească botezurile. A doua zi a botezat-o pe persană fără să privească cumva că este femeie cu firea. Şi a mai botezat Conon şi a uns cu Sfântul Mir încă alţi 12 ani, dar trupul lui n-a mai tresărit şi nici n-a mai privit dacă cea botezată este femeie cu firea. Şi astfel a murit”.
    Întâmplarea e cutremurătoare: însuşi Sfântul Ioan i se arată părintelui şi îi spune că îi va uşura lupta, dar părintele nu îl ascultă… E uşor să îl judecăm pe acest părinte şi să ne întrebăm: „Cum de a fost atât de necredincios?”
    E greu însă să trecem prin ispite atât de mari… Dacă am fi avut noi parte de ispitele părintelui Conon, poate că ne-am fi lepădat de credinţă…
    Oricum, această întâmplare arată că Dumnezeu ştie de ce nu ţi-a ridicat încă ispita prin care treci, chiar dacă această ispită te luptă de ani de zile. Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea, chiar dacă ţi se pare că nu ţi-a răspuns la ea. Ţi-a răspuns chiar numai prin faptul că te-a întărit să rezişti atâţia ani fără să cazi…
    Mai multe, nu am să îţi spun. Roagă-te cu credinţă: „Doamne, fie voia Ta, nu voia mea…” Pentru că voia lui Dumnezeu este să te mântuiască. Voia lui Dumnezeu este să fii biruitor în lupta cu păcatul. Voia lui Dumnezeu este să primeşti cunună veşnică pentru lupta ta… Dar, dacă tu vei primi în inima ta păcatul, dacă te vei mulţumi să faci cu gândul păcatele pe care din diferite motive nu le poţi face şi cu trupul, vei pierde această cunună…
 
*

    „La o mănăstire de femei era o monahie, nepoata egumenei, care a iubit un tânăr ce venea adesea în acea mănăstire ca să vază pe sora sa. Iar pomenita monahie atâta l-a dorit, încât căuta chip şi vreme să săvârşească cu fapta păcatul cu el, căci cu mintea şi cu gândul de multe ori curvise. Deci, într-această patimă rea a murit, ticăloasa, fără să-şi săvârşească pofta ei, că nu i-a ajutat locul. Iar la moarte a mărturisit celelalte păcate ale ei, şi, primind Sfânta Împărtăşanie, s-a sfârşit fără să îi spună duhovnicului pofta ei pe care o avea să păcătuiască, dacă ar fi găsit vreme îndemânatică. Egumena, care o iubea mult pentru că-i era rudă, după ce i-a făcut pomenirile, se ruga Domnului să îi descopere cu post şi cu lacrimi în ce loc se află monahia. Aşadar, rugându-se cu post şi cu lacrimi, după multe zile a văzut-o în vedenia sa, că era întunecată şi urâtă, zicându-i: «Cunoaşte, maica mea, că sunt osândită în iad.» Iar ea s-a minunat, zicând: «Cum este cu putinţă? Tu erai fecioară. Ai venit de mică în mănăstire şi ai păzit toate rânduielile vieţii monahiceşti. Pentru ce dar te-ai osândit?». Iar ea a spus pricina de mai sus. Îi zice egumena: «Nu cred că milostivul Dumnezeu numai pentru o poftă trupească pe care nu ai săvârşit-o să te muncească veşnic». Iar ea a răspuns: «Nu te minuna, căci pe drept sunt osândită, că ochiul celui Prea Înalt nu suferă să vadă vreo întinăciune sau prihană de faptă, sau de cuget, care să nu se spele şi să nu se albească prin Sfânta Mărturisire. Căci eu deşi nu am săvârşit păcatul în faptă, dar cu cugetul de multe ori am curvit, şi de aş fi găsit loc şi vreme potrivită, l-aş fi săvârşit şi cu lucrul. Să ştii, dar, că mulţi, nu numai mireni, ci şi monahi, se osândesc, fiindcă nu se îngrijesc de spovedanie, şi sfătuieşte-le şi pe surorile mănăstirii să se mărturisească cu luare aminte, dacă doresc mântuirea lor». Acestea văzându-le egumena, se tânguia pentru pierzania nepoatei sale”.

Extras din: Danion Vasile - Tinerii şi sexualitatea - ÎNTRE IUBIRE ŞI PĂCAT - Editura Lucman, 2006
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe