21 Noiembrie 17

Cum trebuie să-i privim pe homosexuali?

  • 09 Noiembrie 17
  • LGBT
  • 0
    În nici un caz cu dispreţ! Între cele mai interesante schimburi de e-mail-uri sunt cele pe care le am cu homosexuali. Pentru că homosexualul din realitate, viu, nu seamănă cu homosexualul din cărţi. În sensul că noi îl privim de obicei ca pe un om pătimaş, pe care nu-l interesează Împărăţia Cerurilor, care trăieşte numai patimile, caută doar plăcerea, şi atâta tot. Şi e incapabil să iubească o femeie etc.
    Corespondând cu homosexuali, am înţeles că mulţi dintre ei sunt suflete foarte sensibile. Diavolul chiar a exploatat această sensibilitate. Cunosc homosexuali care s-au lăsat de păcatul acesta şi au devenit fii ai Bisericii. Numai că orice păcat mare pe care îl are un om nu poate fi tămăduit fără o grijă, fără un tratament foarte atent din partea unui duhovnic.  
    Mi-a spus un duhovnic cum a venit la el unul din cei mai cunoscuţi lideri homosexuali dintr-o cunoscută mişcare din ţara noastră, şi părintele l-a certat foarte tare: „Până nu te laşi de păcatul acesta, să nu vii aici! N-ai ce sta de vorbă cu mine! Sunt atâtea femei care sunt înnebunite după sex şi voi staţi şi vă consumaţi energia, bărbaţii, între voi!” Mie abordarea asta mi s-a părut radical greşită! Nu aşa convingi un homosexual să renunţe la păcatul lui, spunându-i că atâtea femei suspină după sex. Adică nu poţi substitui un păcat mai mare cu un păcat mai mic. Nu poţi să-i propui homosexualului: „Uite, păcătuieşte mai întâi cu femei şi apoi o să vezi că şi asta e păcat, dacă nu te căsătoreşti!” şi după aia îl vei face creştin.  
    Nu cred că a fost bine că părintele l-a gonit pe homosexualul respectiv. E adevărat, nu putea să-l spovedească!… Câtă vreme el nu voia să renunţe la păcatul lui, părintele nu putea să-i dea dezlegare de păcate. Dar putea să stea de vorbă cu el şi iar să-l primească şi iar să-l primească şi, dacă ar fi avut răbdare, poate până la urmă l-ar fi câştigat.  
    E mult mai uşor pentru preoţi să refuze cazurile dificile pe care le prezintă homosexualii. Zicea părintele respectiv: „Mi-era şi ruşine nu cumva să vină vreun credincios care-l cunoştea pe homosexualul respectiv de la televizor şi să spună: Ia uite, părintele stă de vorbă cu homosexualul ăla!” Ei, şi? Cred că era un lucru de mare bucurie pentru om să zică: „Ia uite, homosexualul pe care l-am văzut ieri la televizor stă de vorbă cu părintele şi poate vorbeşte şi peste o săptămână şi peste două şi peste cinci ani. Poate-l văd şi spovedindu-se şi poate cine ştie când o să-l văd şi împărtăşindu-se”.  
    Şi bucuria credinciosului va fi mare, văzând un mare păcătos apropiindu-se de Biserică! Părintele Porfirie simţea că uneori Dumnezeu urmează să-i trimită „un peşte mare”, adică un om cu probleme foarte mari, cu păcate foarte mari, care se putea întoarce şi putea urca pe culmile vieţii creştine.   

Extras din: DANION VASILE / UNDERGROUND  
Rebelii generatiei NU  Convorbiri realizate de Romeo Petrasciuc    
Editura Agnos, Sibiu, 2007
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0