17 August 19

Cum de nu calculează nimeni câte spitale s-ar fi construit cu banii ăștia? Câte școli, câți kilometri de autostradă?

  • 06 August 19
  • Politica
  • 0
de Catalin Sturza, Facebook

    "Rectificarea bugetară a fost publicată. Până la urmă, tăierile arată se pare așa. De la ministerul Educației se taie 1,03 miliarde de lei. De la Ministerul Cercetării și Inovației se taie 369 de milioane; de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – 310 milioane; de la Ministerul pentru Mediul de Afaceri – 243 de milioane; de la Ministerul Transporturilor – 128 de milioane. În schimb, Serviciul Român de informații primește aproape 400 de milioane în plus.

    Păi cum rămâne – tăiam bani de la Educație, Cercetare, Agricultură, Afaceri și Transporturi ca să dăm la... SRI? Tăiem bani de la cele mai vulnerabile și în același timp cele mai importante sectoare (motoarele dezvoltării României) ca să dăm la... Securitate?

Cum de nu calculează nimeni câte spitale s-ar fi construit cu banii ăștia? Câte școli, câți kilometri de autostradă?

    Cum de se tace în cor, se tace în pluton pe tema aceasta? Cum de se tace în cor când Sistemul se întârește, în timp ce restul țării se prăbușește? Exact opoziția, care ar fi trebuit acum să urle împotriva acestor măsuri ale PSD / premierului Dăncilă, tace acum încolonat? Luptătorii „antisistem” de la USR-PLUS, hashtag Rezist, presa „independentă”, nimeni nu are nimic de zis pe tema asta?

    Pe 10 august, „rezistenții” ne spun că vor ieși la un nou mare protest. Și că vor protesta contra PSD. Ce vor striga, ce le vor reproșa? Că nu au dat și mai mulți bani la servicii, la instituțiile de forță care ne supraveghează și ne controlează? Să dăm toți banii la instituțiile de forță, zic, măcar să nu mai jucăm șarada asta transparentă și ridicolă.

    Pe vremea comunismului, mișcările de stradă erau, toate, controlate și „în incintă”. Controlarea mișcărilor de stradă era vitală – deoarece aceste mișcări, lăsate „la liber”, ar fi fost o supapă periculoasă pentru nemulțumirea populară. Se striga și se scanda – dar se strigau doar sloganuri regizate și goale de orice conținut – „Luca, Ana, Teo, Dej/Au băgat spaima-n burgheji”; „Luptăm pentru pace”; și „Stima noastră și mândria/Ceaușescu, România!”. Și se țineau la date fixe – cum ar fi 23 august.

    De ce am crede că reflexele, tacticile, mijloacele s-ar fi schimbat? Când ați auzit vreodată în stradă în ultimii 10 ani vreun slogan pentru care riști cu adevărat duba? Cum ar fi un slogan împotriva instituțiilor de forță din România? Se strigă și se scandează – dar sunt (tot) sloganurile luptei de clasă celei noi; la fel de regizate și goale – „Bot, Dide, LCK, Dej/Au băgat spaima-n burgheji”; „Luptăm cu corupția”; „Stima noastră și mândria/#Ceaușescu, România!” („Ceaușescu” rămâne veșnic pe poziții). Iar noul 23 august pare să fi devenit... 10 august.

    Încă o dată, cum de se tace în cor, se tace în pluton pe o astfel de temă? Cum de se tace în cor, când Sistemul se întărește din ce în ce mai mult, iar restul țării se prăbușește, de nu va rămâne piatră peste piatră? Luptătorii „antisistem” de la USR-PLUS, hashtag Rezist, presa „independentă” – cum ar putea ca orice om căruia i-a mai rămas un strop de discernământ să vă mai creadă? Din păcate, unul din semnele cele mai clare că paranteza democratică se închide și că revenim la Sistemul totalitar e acesta: când Sistemul a acaparat tot – inclusiv (sau mai ales) protestul. Iar așa-ziștii „lupătători antisistem” tac în pluton, tac încolonat când ar trebui să urle, să se lege cu lanțuri, să-și rupă hainele în fața guvernului."
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe