22 Mai 18

Cum ați ajuns să vă convertiți la neoprotestanți?

  • 25 Martie 18
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
- Pe când eram în clasa a XII-a la liceu în Suceava, un coleg îmi zice: „Costele, uite, noi în seara asta avem la biserică un musafir din America, un foarte bun predicator, un om înțelept, care o să-ți placă. Hai să-l asculți și tu, să auzi ce zice omul acela”. Eu, care eram studios din fire și mergeam oriunde aveam de învățat câte ceva, zic: „Hai să merg, că doar n-o să mor din asta” – și m-am dus.
    Atmosfera mi-a plăcut, mi s-a părut atunci ceva extraordinar: toți păreau foarte evlavioși, stăteau smeriți în bănci, fiecare cu Biblia în față, făceau rugăciuni, cu mâinile împreunate. Cuvântul predicatorului, Petru Popovici, a fost din Psalmul 4: „Cutremurați-vă, și nu păcătuiți”1. În predica lui, ataca foarte violent „păcatele ortodocșilor”: minciuna, beția, fumatul, curvia și celelalte. Tatăl meu a sfârșit urât, în comă alcoolică – nu mergea la biserică; venea acasă beat și făcea scandal. Şi am fost foarte marcat, copil fiind, de necredința tatălui meu și a prietenilor cu care stătea la băut. Așa că atunci când am auzit mesajul neoprotestanților, mi-am zis: „Ăștia spun adevărul! Așa e, cum spun ei: ortodocșii sunt răi, păcătoși, și se duc direct în iad!”. Cam tot ce spunea predicatorul îmi suna foarte adevărat. Sigur, ceea ce predicatorul intenționat a omis era marele adevăr că Biserica Ortodoxă a avut și are mulți Sfinți în viață…
    Așa că la sfârșit, când predicatorul a întrebat dacă este cineva în sală care vrea să înceteze cu păcătoșenia și să se apropie de Dumnezeu, să capete mântuirea și să înceapă o viață nouă cu Dumnezeu, m-am ridicat și eu; am fost trei persoane care s-au ridicat. Era într-o joi seară, pe 4 mai 1990. Am fost încurajați să spunem în public, cu cuvintele noastre, de ce ne-am ridicat și ce gânduri avem. Le-am spus că toată predica auzită mi se părea adevărată: că ortodocșii sunt nemântuiți și se duc în iad dacă continuă așa, că și eu mă simt un păgân nemântuit, dar eu vreau să fiu altfel de acum înainte, vreau să-mi cer iertare de la Dumnezeu, să capăt mântuirea sufletului și să merg în ceruri. Așa au început cei optsprezece ani pe care i-am trăit printre neoprotestanți.
    Au fost ani în care L-am căutat pe Dumnezeu cu sinceritate și cu dorința arzătoare de a împlini Cuvântul Lui. Deși de mic, de când am început școala, îmi plăcuse să învăț și am fost premiant în toți anii, în clasa a XII-a am lăsat totul și am început să citesc cu mare interes Biblia Cornilescu, pe care mi-o dăduseră ei – era pentru mine cel mai important lucru de făcut în momentele acelea. Mult mai târziu am reușit să fac deosebirea între traducerile Bibliei și mi-am dat seama că versiunea Cornilescu, folosită în adunările neoprotestante, are multe erori de traducere, unele chiar foarte grave…

Extras din: Mărturisirile unui fost predicator neoprotestant „Biserica Ortodoxă ne-a oferit dragostea necondiționată” (I)
Revista „Familia ortodoxă“, mai, 2014, www.familiaortodoxa.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe
Colaboratori: www.ioanistrati.ro

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0