24 Noiembrie 17

Cum a rezistat Ortodoxia atâta vreme în istorie şi cum crezi că va rezista şi în continuare?

  • 06 Noiembrie 17
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
    Tocmai prin jertfă a rezistat şi doar prin jertfă va rezista! Nu vrem să înţelegem că ceea ce ni se cere astăzi este să dăm o mărturie jertfelnică. Preferăm să bocim ca nişte babe la înmormântare: „Vai, ce se întâmplă! Vai, ne agresează homosexualii! Vai, se distruge familia! Vai, ne scot icoanele din şcoli, vai, vai, vai!”
    Viaţa noastră duhovnicească se rezumă la zece mii de vai-uri, în loc să înţelegem că noi trebuie să dăm mărturia cea jertfelnică, aşa cum au dat-o Sfinţii Părinţi, cum a făcut Sfântul Antonie cel Mare, când, la vreme de erezie, la vreme de prigoană, a ieşit din pustie să dea mărturia cea bună. Şi totuşi, din darul lui Dumnezeu, n-a primit cununa muceniciei, dar mărturia a dat-o. Chiar şi-a spălat haina pe care o purta, ca să sară şi mai tare în evidenţă şi să îi zgândăre şi mai tare pe prigonitori. Şi totuşi, Dumnezeu l-a păzit.  
    Noi facem exact invers: în loc să dăm mărturia cea bună şi să ne lăsăm păziţi de Dumnezeu, ne păzim pe noi înşine, lepădându-ne de Dumnezeu. Dacă Biserica n-ar fi avut mucenici, ar fi venit sfârşitul lumii de mult. Pentru că numai mărturia cea jertfelnică a făcut să reziste credinţa. Cum spunea Tertullian, „Sângele martirilor este sămânţa creştinilor”.  
    Mi se pare puţin nefiresc că în România sunt atât de puţin cunoscuţi sfinţii închisorilor. A apărut nu demult o carte extraordinară, Întoarcerea la Hristos, scrisă de Ioan Ianolide, şi părintele Calciu spune în prefaţă că este cel mai impresionant document despre sfinţii închisorilor.  
    De ce nu-i iubim mai mult pe aceşti sfinţi? Pentru că, dacă noi am avea evlavie la ei, Biserica i-ar canoniza! Dacă ar avea loc mai întâi canonizarea populară, ar urma apoi şi canonizarea sinodală.  
    Dacă noi nu ne hrănim din pilda mucenicilor ultimei prigoane şi ai prigoanelor de dinainte, nu vom reuşi să rezistăm prigoanei nesângeroase în care ne aflăm astăzi. Şi poate, dacă peste cine ştie câtă vreme va veni o nouă prigoană sângeroasă, cu atât mai puţin vom fi în stare să rezistăm atunci.  
   Dar nu trebuie să aşteptăm prigoana sângeroasă. Creştinismul e prigonit de diavol de două mii de ani. Cu sânge sau fără sânge, nu contează. Niciodată diavolul nu i-a lăsat în pace pe creştini. El l-a bătut pe Sfântul Antonie cel Mare atât de tare, încât de-abia a putut sfântul să rabde loviturile… Când i S-a arătat mai apoi Hristos sfântului, acesta L-a întrebat: „Unde ai fost, Doamne? De ce m-ai părăsit?” Şi Hristos i-a răspuns: „Am fost cu tine!” Noi nu vrem să pătimim pentru Hristos şi nu vrem să auzim mărturia aceasta, că Hristos e cu noi la vreme de încercare. 

Extras din: DANION VASILE / UNDERGROUND  
Rebelii generaţiei NU  Convorbiri realizate de Romeo Petraşciuc    
Editura Agnos, Sibiu, 2007
 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0