21 Septembrie 19

Cum a eșuat legalizarea prostituției

  • 24 August 19
  • Stiri de interes
  • 0
    Sânandrei este un sat sărac din România, cu case dărăpănate și ulițe nepietruite. Circa 80% dintre locuitorii tineri sunt șomeri și cei care dețin o mică grădină unde pot cultiva legume și cartofi se consideră norocoși.
    Alina stă în fața casei părintești, una dintre cele mai vechi din sat. Poartă cizme de blană și blugi și ne povestește de ce a plecat de acasă în urmă cu patru ani, când tocmai împlinise 22 ani. Povestește despre tatăl ei, un bețiv care-și bătea nevasta și uneori și pe ea. Pe atunci, Alina nu avea nici slujbă și nici bani.
    De la un prieten cunoscut recent a auzit de posibilitățile existente în Germania. A aflat că o prostituată poate câștiga ușor 900 euro (1.170 dolari) pe lună.  
    Alina a început să se gândească la asta. Orice părea mai bun decât Sânandrei. „Am crezut că o să am camera mea, o baie și nu foarte mulți clienți”, povestește ea. În vara lui 2009, Alina a plecat împreună cu o prietenă și noul iubit al acesteia, care le-a dus cu mașina prin Ungaria, Slovacia, Cehia până în capitala Germaniei - nu în luxosul cartier Mitte, ci lângă aeroportul Schonefeld; numele hotelului spunea totul despre patron: Airport Muschis („Păsărici de aeroport”). Bordelul oferea servicii sexuale la tarif fix. Pentru 100 euro (129 dolari) clientul putea face sex cât voia.
    Totul s-a petrecut foarte repede, spune Alina. În bordel erau români care îl cunoșteau pe cel care le adusese pe ele. Alinei i-au fost confiscate hainele și i s-a dat doar lenjerie provocatoare. La câteva ore după sosire își primea primii clienți. Când nu era suficient de drăguță cu clienții, românii îi tăiau din salariu.
    Clienții din Berlin plăteau la intrare pentru servicii. Mulți luau droguri pentru a-și îmbunătăți performanțele sexuale și puteau rezista toată noaptea. Deseori la ușa Alinei se forma coadă și de multe ori ea pierdea numărul celor care intrau. „Nu mai conta; erau foarte mulți clienți, mereu.”
    Sechestrată. Alina povestește că ea și prietena ei trebuiau să le dea proxeneților câte 800 euro pe săptămână. Dormea într-o cameră cu alte trei femei, în același pat; camera nu avea alt mobilier. Tot ce a văzut din Germania a fost stația de benzină Esso, de lângă bordel, unde nu avea voie să meargă decât însoțită și nu putea cumpăra decât țigări și mâncare. În restul timpului era sechestrată în club.
    Procurorii au aflat că femeile din club trebuiau să facă sex vaginal, oral și anal și sex în grup. Bărbații nu erau obligați să foloseacă prezervativ. „Nu aveam voie să protestez”, povestește Alina. În timpul menstruației trebuia să folosească tampoane intravaginale astfel încât clienții să nu observe.
    Femeile din bordel erau rareori bătute. „Ne-au spus că știu destui oameni în România care ne cunosc familia. A fost de ajuns.” Când își suna mama, rareori, o mințea și îi povestea ce frumos e în Germania. Un proxenet i-a dat o dată 600 euro, pe care Alina a reușit să-i trimită familiei.
    Povestea Alinei este tipică pentru ce se întâmplă în Germania. ONG-urile și experții estimează că în Germania există peste 200.000 prostituate. Conform unor studii, printre care și cel al TAMPEP (European Network for HIV/STI Prevention and Health Promotion among Migrant Sex Workers), între 65-80% dintre prostituate provin din afara Germaniei. Multe sunt românce și bulgăroaice.
    Poliția nu are cum să le ajute pe prostituate. Proxeneții știau când au loc controale, spune Alina, și se lăudau că îi cunosc pe polițiști. „Știau când urmau să aibă loc razii”, de aceea nu a avut niciodată curaj să facă plângere la poliție.
    Proxeneții le învățau pe fete ce trebuie să le declare polițiștilor. Trebuiau să declare că citiseră pe internet, în țara lor, despre posibilitățile de a câștiga bani în bordelurile din Germania și că veniseră singure, cu autobuzul, pentru a se angaja aici de bunăvoie.
    O mulțime de minciuni. Toți polițiștii care lucrează într-un cartier cu bordeluri aud aceleași minciuni, mereu. Scopul minciunilor este să ascundă de justiție traficul de femei, care sunt aduse și exploatate în Germania. Minciunile se transformă în afimații în care femei ca Alina sunt femei independente, întreprinzătoare care au hotărît să-și exercite liber profesia și cărora Germania le oferă condiții bune de muncă în industria serviciilor sexuale.  
    Aceasta este imaginea „prostituatei respectabile” propovăduite de politicieni: femei libere să facă ce vor, cărora le place meseria lor, care beneficiază de asigurări medicale și de pensie și au cont de economii la bancă. Sociologii le numesc „imigrante din industria sexului”, furnizoare ambițioase de servicii sexuale, care știu să identifice oportunitățile oferite de Europa unită.
    În 2001, în Parlamentul german, Bundestag, coaliția de guvernământ, formată din Partidul Social-Democrat (SPD) și Verzii, a votat legea prostituției, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale prostituatelor. Femeile îi pot da în judecată pe patroni pentru salariu și contribuie la sistemul de asigurări de sănătate și pensii. Scopul legii era să transforme prostituata într-o salariată ca oricare alta, acceptată, nu ostracizată.
    Activistele feministe ale serviciilor sexuale libere au fost foarte mulțumite când legea a fost votată. Ministrul pentru familie, Christine Bergmann (SPD), Kerstin Muller (Verzii) și patroana bordelurilor din Berlin, Felicitas Weigmann, au ciocnit un pahar de șampanie. Trei femei au toastat în cinstea faptului că bărbații germani puteau merge acum la bordeluri fără ași face probleme.
    Astăzi, mulți ofițeri de poliție, asociații de femei și oameni politici care cunosc bine fenomenul prostituției sunt convinși că legea a adus beneficii doar proxeneților, care primesc subvenții, și a făcut „piața” mai ofertantă pentru traficanții de femei.
    Drepturile femeilor. Când s-a votat legea prostituției, a fost amendat și Codul Civil. Expresia „promovarea prostituției”, infracțiune, a fost înlocuită cu „exploatarea prostituatei”. Procurarea de servicii sexuale este infracțiune atunci când este „exploatatoare” și „dirijistă”. Pentru poliție și procurori, asemenea infracțiuni sunt foarte greu de demonstrat. Un proxenet poate fi considerat exploatator dacă păstrează mai mult de jumătate din încasările prostituatei, ceea ce e aproape imposibil de demonstrat. În 2001, 151 de oameni au fost condamnați pentru procurare de servicii sexuale ilegale, în timp ce în 2011 - doar 32.  
    Inițiatorii legii au vrut să protejeze drepturile femeilor și nu pe cele ale proxeneților. Ei au sperat că patronii de bordeluri vor ține cont de faptul că acum „le pot crea prostituatelor condiții bune de muncă fără a se teme de poliție”, așa cum scrie în motivația trimisă Ministerului federal al Familiei.
    Înainte de această lege, prostituția nu era pedepsită, dar era considerată imorală. Autoritățile tolerau bordelurile, numite eufemistic „camere de închiriat comerciale”. Azi, la 11 ani de la legalizarea prostituției (2001), în Germania există între 3000 și 3500 de localuri cu felinar roșu, conform unei estimări a asociației UEGD (Erotic Gewerbe Deutschland). Sindicatul din serviciile publice Ver.di estimează că din prostituție se produc circa 14,5 miliarde de euro anual.  
    La Berlin sunt circa 500 bordeluri, 70 la Osnabruck și 270 în landul Saarland de la granița cu Franța, unde vin mulți francezi. La Clubul Sauna Artemis din Berlin, aflat lângă aeroport, vin mulți clienți din Italia și Marea Britanie.
    Agențiile de turism oferă circuite în bordelurile germane, care pot dura până la 8 zile. Întâlnire sunt „legale” și „sigure”, scrie o agenție pe site-ul ei. Potențialilor clienți le sunt promise până la 100 „femei complet goale”, ce poartă doar pantofi cu toc. Clienții sunt luați de la aeroport în mașini BMW 5.
 
Sursa: Legalizarea prostituției în Germania: un eșec / Reportaj Der Spiegel - Germania
în românește pentru antiprostituție.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe