19 Martie 19

„Cu gura larg închisă” sau frica de adevăr

  • 07 Martie 19
  • Actualitate
  • 0
    „În Canada este tot mai dificil să vorbeşti în public despre schimbarea orientării sexuale sau să faci observatii critice la adresa homosexualitătii. Activiştii gay au înregistrat un succes în implementarea agendei lor, prin normalizarea acestui comportament, şi lucrează din răsputeri la reducerea la tăcere a oricărei opozitii. Recent au fost acuzati câtiva lideri religioşi, printre care şi episcopul romano-catolic de Calgary, Fred Henry. El a fost convocat în fata Tribunalului pentru Drepturile Omului din Alberta, pentru o «pastorală» citită de la amvonul bisericii sale. În principiu, scrisoarea prezenta învătătura romanocatolică privind comportamentul sexual imoral, şi a ajuns în presă prin intermediul unei persoane neautorizate. Episcopul a fost avertizat de către autoritătile fiscale canadiene să se abtină de la comentarii asupra căsătoriei, altfel biserica lui poate pierde dreptul de exceptare de la plata impozitelor. 
    Există şi alte exemple. Cel mai mare district şcolar din provincia British Columbia, cel din suburbia Surrey a oraşului Vancouver, a fost actionat în instantă de către unul dintre angajatii săi, un educator de grădinită homosexual care dorea să folosească la ore materiale ce promovau «căsătoriile» gay. Curtea Supremă a decis în final că decizia autoritătilor şcolare de a interzice folosirea acelor materiale fusese influentată de credinta religioasă a unor educatori şi părinti, şi a solicitat consiliului educational să reevalueze materialele, fără nici o părtinire religioasă. Educatorul în cauză a fost furios când consiliul şcolar a respins din nou acele cărti pentru că două din ele nu se mai tipăreau, iar o a treia continea o greşeală gramaticală. 
    Două lesbiene actionează acum din nou consiliul şcolar în instantă pentru că acesta ar fi permis unor părinti credincioşi creştini, sikh şi hinduşi să-şi exprime într-o adunare publică îngrijorarea legată de acele cărti, cele două lesbiene neagreând observatiile lor. Cazul va fi discutat în august 2005 de Tribunalul provincial pentru Drepturile Omului. 
    Un alt profesor homosexual a depus o reclamatie la acelaşi Tribunal pentru Drepturile Omului. El încearcă să forteze Ministerul Educatiei din British Columbia să schimbe întreaga programă şcolară din provincie, pentru toate clasele şi pentru toate materiile, în sensul includerii unor «studii homo» şi «modele homo». Dacă va reuşi, aceasta se va aplica inclusiv elevilor din şcolile cu profil confesional, întrucât toate şcolile confesionale private care acceptă finantare de la stat trebuie să dovedească faptul că folosesc programa oficială. 
    Există de asemenea cazul meu. Pe 9 mai 2002 s-a decis eliminarea mea din Consiliul Profesoral al provinciei British Columbia. Motivul? Îmi exprimasem opiniile    într-un ziar local. Între aprilie 1997 şi iulie 2000 scrisesem un articol şi şase scrisori către editorul unui ziar din oraşul meu, discutând despre pericolul promovării agendei politice a homosexualilor. Am furnizat informatii publice privind promiscuitatea şi răspândirea bolilor în rândul homosexualilor, informatii care apăruseră anterior şi în publicatiile de specialitate. Am afirmat că multe religii consideră homosexualitatea ca fiind imorală, că aceasta ar putea fi cauzată de influente psiho-sociale negative şi că nu este nimic de aplaudat la ea. 
    Am afirmat şi că refuz să fiu un învătător fals, compromitându-mi credinta prin predarea unor informatii despre care Scriptura afirmă clar că sunt imorale. Nu am afirmat aceasta la şcoală, la ore, ci în paginile de editorial ale unui ziar local. Am crezut că pagina pentru editoriale este un loc unde orice canadian are dreptul să-şi exprime punctul de vedere, indiferent de altora le place sau nu. 
    Apreciez libertatea presei şi consider că în presă trebuie să apară toate punctele de vedere, inclusiv cele contrare opiniilor noastre. Însă, aşa cum a afirmat cândva un om pe nume Heyward Broun, «toată lumea sprijină vorbirea liberă în momente de acalmie, când nu există implicatii». Asta e foarte adevărat. 
    Am făcut recurs împotriva deciziei Curtii Supreme, dar am pierdut, în februarie anul trecut. Dacă instantele vor sustine acest verdict, profesorii nu vor mai putea să le scrie în particular superiorilor lor pentru a pune în discutie sursele pentru programa şcolară, şi nici nu vor mai putea să le scrie în particular oficialilor aleşi în chestiuni de interes public. Nu vor mai putea nici să abordeze problema homosexualitătii în materialele de studiu post-universitar. Eu am fost penalizat pentru că am făcut aceasta. M-am confruntat cu o inacceptabilă încălcare a libertătii de exprimare, a libertătii de conştiintă şi a libertătii de expresie intelectuală. 
    Colegiul nu a prezentat nici o plângere pentru ce scrisesem eu, nici de la profesori, nici de la elevi sau părinti, şi, cel mai important, nici de la vreun homosexual. Cei care nu au fost de acord cu mine s-au exprimat scriindu-i la rândul lor editorului ziarului, lucru pe care îl privesc ca pe un drept al lor. 
    Liga Catolică pentru Drepturile Civile, Asociatia Juridică Creştină, Uniunea Evanghelică din Canada şi Asociatia Profesorilor Creştini s-au reunit pentru a forma Alianta pentru Libertate Religioasă în Canada şi pentru a mă ajuta să mă apăr. Sunt de asemenea sustinut şi de sindicatul meu, Federatia Profesorilor din British Columbia. Cazul a fost audiat pe 21-22 aprilie 2005, dar decizia nu fusese comunicată la data redactării acestui material. Alături de Colegiul Profesorilor, împotriva mea s-a raliat Asociatia pentru Libertăti Civile, care consideră că ar trebui să fiu suspendat dacă nu îmi cer scuze în public, precum si Asociatia Angajatilor din Şcolile Publice. 
    Supervisor-ii mei au decis şi ei să mă reducă la tăcere. Mi-au aplicat mai multe penalizări pentru că am vorbit liber, inclusiv pentru publicitatea pe care mi-am făcut-o, eu oferind consiliere pentru schimbarea orientării sexuale. Pe 31 martie 2005 mi s-a solicitat să compar în fata Consiliului Educational din Quesnel şi să explic de ce am criticat în public decizia guvernului de a legaliza căsătoriile homosexuale, în calitatea mea de purtător de cuvânt al partidului din care fac parte. Am fost suspendat fără plată pentru trei luni, chiar dacă nu a existat nici o reclamatie din partea unui homosexual pentru ceea ce scrisesem. Consiliul şcolar a ignorat prevederea din contract care stipulează interzicerea discriminării la adresa angajatilor pe motive de apartenentă sau activitate politică. Am înaintat o plângere împotriva consiliului şcolar pentru discriminare religioasă şi politică. 
    Preşedintele Comitetului de Consultantă Ştiintifică al N.A.R.T.H. [Asociatia Nord-Americană pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualitătii], dr. A. Dean Byrd, analizează în prezent posibilitatea de a se prezenta ca martor expert în favoarea mea la audierile care vor avea loc pe 25 octombrie 2005 la Quesnel. 
    Lumea este destul de interesată de cazul meu. Pe 4 martie 2005 m-am adresat Comisiei ONU pentru Drepturile Omului de la New York. Pe 6 iunie 2005 am fost invitat la Ottawa pentru a vorbi în fata Comitetului Camerei Deputatilor care analizează impactul legalizării căsătoriilor între homosexuali. Acest Comitet este dominat de sustinători ai acestei legalizări, iar autoritătile doresc să aibă deja o lege natională privind căsătoriile între homosexuali până în vară. Treizeci şi cinci dintre membrii guvernului se opun însă noii legi, iar votul lor ar putea duce la căderea guvernului şi la alegeri anticipate în Canada. 
    Populatia este foarte împărtită şi nesigură cu privire la acest subiect. Sincer vorbind, am avut o perioadă dificilă de nouă ani de zile în care am vorbit împotriva agendei politice a homosexualilor. Continui să fac aceasta pentru că îmi pasă de copii şi pentru că doresc să se ştie că există informatii precise privind schimbarea orientării sexuale…”
    „Toate aceste semne ale vremurilor sunt cu totul şi cu totul negative. Sunt semne care spun că lumea se prăbuşeşte, că sfârşitul ei se apropie şi că Antihristul va veni negreşit. (…) În acelaşi timp, însă, nu trebuie să uităm care este semnul esential pentru care urmărim semnele vremurilor. Le urmărim nu pentru a vedea când şi unde va veni Antihristul. Acest lucru este, mai degrabă, secundar. Urmărim semnele vremurilor pentru a vedea când şi unde vine Hristos. Acesta este un lucru fundamental pe care nu trebuie să-l uităm, ca să nu ne lăsăm copleşiti de amărăciune, de tristete, să nu ne retragem în noi înşine. (…)
    Oriunde au trăit, creştinii au avut parte de judecăti şi persecutii. Datorită acestora, creştinii au atins Împărătia Cerurilor. Iată de ce, atunci «când va veni vremea» persecutiilor, noi va trebui să ne bucurăm.” Părintele Serafim Rose

Extras din: Danion  Vasile - Tinerii şi sexualitatea - PĂCATE  NOI,  PĂCATE  VECHI
EDITURA EGUMENI EDITURA
Sursa foto: cuvantul-ortodox.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0