17 August 19

Conceptia de viata ortodoxa

  • 18 Iulie 19
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
    Cu o astfel de atitudine - o perspectiva atât asupra lucrurilor bune cât si a celor rele din lume - este posibil sa ne formam si sa urmam o conceptie de viata ortodoxa, adica sa avem o perspectiva ortodoxa asupra intregii vieti, nu numai a subiectelor exclusiv bisericesti. Exista o falsa opinie, care din nefericire este larg raspândita in ziua de azi, aceea ca este suficient sa ai o ortodoxie limitata la lacasul bisericii si la activitatile "ortodoxe" oficiale, cum ar fi rugaciunea la anumite ceasuri sau insemnarea cu Sfânta Cruce; in rest, conform acestei opinii poti trai ca ceilalti, participând la viata si cultura vremurilor noastre fara nici o problema, atâta vreme cât nu pacatuim. Oricine a ajuns sa inteleaga adâncimea Ortodoxiei si cât de integrala este asumarea care se cere unui crestin ortodox, iar pe de alta parte vede cerintele totalitare pe care lumea contemporana ni le impune, isi va da seama usor de falsitatea acestei opinii.
 
    Ori esti ortodox in fiecare clipa a zilei, in fiecare situatie a vietii, ori nu esti deloc ortodox. Ortodoxia noastra nu se manifesta doar in conceptiile religioase, ci in fiecare lucru pe care il facem sau il spunem. Multi dintre noi nu suntem constienti de responsabilitatea crestina pe care o avem in latura aparent lumeasca a vietii noastre. Persoana care are o adevarata conceptie crestin-ortodoxa traieste fiecare clipa a vietii sale ca ortodox. De aceea ne punem intrebarea: Cum putem noi hrani si aplica aceasta conceptie ortodoxa in viata noastra de zi cu zi!
 
    Prima si cea mai evidenta cale este de a fi in contact permanent cu tot ceea ce Biserica ne da spre luminare si mântuire: Slujbele bisericesti si Sfintele Taine, Sfânta Scriptura, Vietile Sfintilor, scrierile Sfintilor Parinti. Bineinteles, fiecare trebuie sa citeasca acele carti care sunt la nivelul sau de intelegere si sa foloseasca invatatura Bisericii in situatiile proprii ale viatii sale; apoi ne vor putea calauzi si pe noi si ne vor putea ajuta sa ne schimbam intr-un mod crestin.
 
    Dar, deseori, aceste izvoare crestine fundamentale nu au un efect total asupra noastra, sau nu au nici un efect asupra noastra, deoarece nu avem o atitudine crestina potrivita fata de ele si fata de viata pe care ele ar trebui sa o inspire. Permiteti-mi sa spun aici un cuvânt despre atitudinea pe care trebuie sa o avem daca dorim sa ne folosim cu adevarat de ele si daca vrem sa ne fie inceputul unei conceptii de viata ortodoxe. Mai inainte de toate, hrana duhovniceasca crestina, prin insasi natura sa, este ceva viu si hranitor; daca atitudinea noastra fata de ea este mai degraba academica sau carturareasca, vom da gres in a obtine foloasele pe care aceasta ar trebui sa ni le dea. De aceea, daca citim carti ortodoxe sau suntem interesati de ortodoxie doar pentru a fi mai informati sau pentru a ne fali cu cunostintele noastre in fata celorlalti, nu am inteles nimic; daca invatam din poruncile lui Dumnezeu si din canoanele Bisericii doar ca sa fim "corecti" si sa judecam "incorectitudinea" celorlalti. Aceste lucruri nu trebuie doar sa ne influenteze ideile, ci trebuie sa ne atinga in mod direct sufletul si sa ne schimbe viata. In orice vreme de mari crize in cursul vietii umane - cum sunt chiar vremurile critice cu care ne confruntam in lumea libera - cei ce se vor intemeia pe cunoasterea exterioara, pe legi si canoane si pe corectitudine, nu vor fi in stare sa reziste. Cei puternici vor fi aceia carora educatia ortodoxa le-a imprimat o traire cu adevarat crestina, care au Ortodoxia in inima si sunt capabili sa atinga si inimile celorlalti.
 
    Nimic nu este mai tragic decât sa vezi pe cineva crescut in Ortodoxie, care cunoaste câte ceva din Catehism, care a citit din Vietile Sfintilor, care are o idee generala despre ce vrea Ortodoxia, intelege ceva din slujbele bisericesti, dar nu intelege ce se intâmpla in jurul lui si ii ofera copilului aceasta viata impartita in doua categorii: una, cea urmata de majoritatea oamenilor, iar cealalta-cum traieste ortodoxul Duminica sau când citeste ceva texte ortodoxe. Când un copil este astfel crescut este putin probabil ca va alege calea ortodoxa; aceasta va fi o foarte mica parte a vietii lui, deoarece viata contemporana este prea atractiva, prea multi oameni se integreaza ei, este intr-o masura prea mare o mare parte a realitatii de azi, daca nu a fost cu adevarat invatat cum sa se apropie de ea, cum sa se pazeasca de efectele ei negative si cum sa se foloseasca de lucrurile frumoase care se afla in lume.
 
    De aceea, atitudinea noastra, chiar din acest moment, trebuie sa fie realista si normala. Adica trebuie sa fie aplicata circumstantelor reale ale vietii, nu trebuie sa fie un produs al fanteziei, al evadarii si al refuzului de a ne confrunta cu lucrurile de cele mai multe ori neplacute ale lumii din jurul nostru. O Ortodoxie care este prea inalta si prea in nori, o Ortodoxie de sera, nu ne poate ajuta in viata de zi cu zi..... Lumea noastra este destul de cruda si raneste sufletele cu duritatea ei; trebuie mai intâi sa raspundem cu o intelegere si cu o dragoste crestineasca realista, lasând isihasmul si formele avansate de rugaciune celor capabili sa le primeasca. De asemenea, atitudinea noastra nu trebuie sa fie egocentrica, ci trebuie sa iasa in intâmpinarea celor care il cauta pe Dumnezeu si cauta o viata dumnezeiasca.
 
    In zilele noastre, unde se infiripa o comunitate ortodoxa, exista ispita de a o transforma intr-un club al multumirii de sine si al gustarii placerilor virtutilor si realizarilor noastre ortodoxe: frumusetea lacasului de cult si a podoabelor, splendoarea slujbelor, chiar si puritatea doctrinei. Dar adevarata viata crestina, chiar inca din timpul Apostolilor, a fost intotdeauna inseparabila de transmiterea ei celorlalti. O ortodoxie vie, tocmai prin faptul ca e vie, lumineaza si celorlalti si nu mai este nevoie sa deschizi si un departament de misiune in acest scop; viata adevaratului crestinism se comunica si fara aceasta. Daca Ortodoxia noastra este ceva ce tinem doar pentru noi si ne mândrim cu ea, atunci suntem morti si ingropati - aceasta este exact starea multor parohii ortodoxe de azi, chiar si a acelora care au un numar considerabil de tineri, daca ei nu aprofundeaza credinta.
 
    Nu este suficient sa spui ca tinerii merg la biserica. Trebuie sa intrebam ce primesc acestia in biserica, ce duc cu ei mai departe si, daca nu fac din Ortodoxie o parte a intregii lor vieti, atunci este cu adevarat insuficient sa spui ca ei se duc la biserica. Astfel, atitudinea noastra trebuie sa fie iubitoare si iertatoare. Exista un fel de duritate care s-a strecurat in viata ortodoxa de azi: Acel om este eretic, nu te apropia de el; Acela este ortodox, se spune, dar nu poti fi cu adevarat sigur; Acela este evident un spion. Nimeni nu va nega ca Biserica este inconjurata de dusmani azi, sau ca exista oameni care se ingramadesc sa profite de increderea noastra. Dar aceasta se intâmpla din vremea Apostolilor, iar viata crestina a avut intotdeauna un factor de risc in practicarea ei.
 
    Dar chiar si atunci când se profita de pe urma noastra si trebuie sa ne luam anumite precautii in aceasta privinta, tot nu putem renunta la atitudinea noastra principiala de iubire si incredere, fara de care pierdem insasi temelia vietii noastre crestine. Lumea care nu il are pe Hristos este neincrezatoare si rece, dar crestinii, din contra, trebuie sa fie iubitori si deschisi, altfel vom pierde sarea lui Hristos din noi si vom deveni asemeni lumii, buni doar pentru a fi aruncati in strada si calcati in picioare.  
 
    Putina smerenie ne-ar ajuta sa fim mai generosi si mai iertatori. Ne place sa judecam pe altii pentru ciudateniile comportamentului lor; le spunem lunatici sau pocaiti. Este drept ca trebuie sa fim atenti la oamenii cu adevarat deplasati care pot face mult rau Bisericii. Dar ce crestin ortodox serios nu este in zilele noastre putin nebun. Nu ne potrivim in ordinea lumii de azi; daca o facem in lumea de azi, nu suntem crestini seriosi. Adevaratul crestin de azi nu se poate simti acasa in lume; el nu se poate simti si nu poate fi perceput de altii decât ca un "nebun". Doar pentru ca tii in viata idealul crestin, sau ca te-ai botezat ca adult, sau pentru ca sa te rogi serios este suficient pentru a fi internat intr-un ospiciu in Uniunea Sovietica si in multe alte tari, iar aceste tari reprezinta modelul pentru restul lumii. De aceea nu trebuie sa ne temem a fi considerati putin nebuni de catre lume si trebuie sa continuam a practica iubirea si iertarea crestina pe care lumea nu le va intelege vreodata, dar de care inima ei are nevoie si chiar tânjeste pentru ele.
 
    In cele din urma, atitudinea noastra crestina trebuie sa fie, in lipsa unui cuvânt mai bun, inocenta. In ziua de azi lumea pune mare valoare pe sofisticare, pe intelepciunea lumeasca, pe "profesionalism". Ortodoxia nu pune valoare pe aceste calitati; acestea ucid sufletul crestin. Si totusi, aceste tendinte se strecoara consecvent in Biserica si in vietile noastre. Cât de des nu auzim in special pe convertitii entuziasti exprimându-si dorinta de a se duce la marile centre ale Ortodoxiei, la catedrale si manastiri, unde se strângeau odinioara mii de credinciosi si peste tot se vorbeste de probleme bisericesti si oricine poate sa-si dea seama cât de importanta este, pâna la urma, Ortodoxia. Ortodoxia aceasta este doar o picatura intr-un ocean, când privesti intreaga societate, dar in aceste mari catedrale si manastiri se strâng atâtia oameni, incât pare ca Ortodoxia este intr-adevar ceva important.
 
    Si cât de des nu ii vedem pe aceeasi oameni intr-o stare jalnica dupa ce si-au implinit dorinta, intorcându-se de la "marile centre ale Ortodoxiei" morocanosi si nesatisfacuti, plini de bârfe si critica bisericeasca, nerabdatori mai inainte de toate de a fi "corecti" si "cuviinciosi" si cu o perspectiva lumeasca asupra politicii bisericesti.
 
    Intr-un cuvânt, si-au pierdut inocenta, nelumescul lor, fiind fascinati de partea lumeasca a vietii bisericesti. In diferite forme, aceasta ne ispiteste pe toti si trebuie sa luptam impotriva ei prin a nu ne permite sa supraevaluam lucrurile exterioare ale Bisericii, ci intotdeauna sa ne intoarcem catre unicul lucru necesar: Hristos si mântuirea sufletelor noastre din aceasta generatie rea. Nu trebuie sa ignoram ce se petrece in lume si in Biserica - de fapt chiar pentru noi insine trebuie sa stim aceste lucruri - dar cunostintele noastre trebuie sa fie practice si simple, nu sofisticate si lumesti.

Extras din: Conferinta tinuta de ieromonahul Serafim Rose in anul 1982 in manastirea intemeiata de el la Platina, in muntii Californiei
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe