19 Martie 19

Citire de ganduri si iubire - Grosescu Georgeta

  • 25 Septembrie 14
  • Stiri de interes
  • 1
Citire de gânduri şi iubire - Grosescu Georgeta

    „Fiecare zi un deal / Pe care îl urc pe toate feţele. / Dealul de lacrimi, / Dealul de nori, / Dealul de flori... / Treptele întoarse spre văi / Nu le cunosc. / O, dealurile mele / Legănate-n stele, / Sufletul nu-mi piere / Hălăduind cu voi!” (Dealurile mele – p. 13)

    E aici un sentiment de împăcare colorat de meditaţia propriilor stări de calm, sunt evocări duioase, notaţii melancolice, sunt impresii revitalizate într-un efort de înţelegere, de mântuire. Versurile curg într-o alcătuire coerentă, de credinţă, limpezi şi tânguitoare. Şi dacă tot e vorba de citire, să cităm şi noi ceea ce spunea Eminescu despre iubire: „e ca un fagure de miere, iubirea”. Iar Arghezi o vedea „ca pe o nuntă de cuvinte”. Frenezia poetică la Georgeta Groşescu, declanşată prin emulaţie şi ajungând la un anume dinamism verbal, este reprezentată în multe poeme din această frumoasă carte a cincia de la debutul editorial, de o sinceră vibraţie care mişcă o masă de stări şi cuvinte în confesiuni ontice. „Despletirea de gândurile / Care măsoară sufletul / Nu este uşor. / Flacăra trandafirului / Înflorind în văpaia iubirii / Arde nemilos. / Încetând zborul spre cer / Iminentă îmi va fi căderea. / Mai mereu rămânând corigentă / La fericire / Niciodată nu am înţeles / Rostul lacrimilor / După plecarea ta.” (Confesiune – p. 18)
 

    Georgeta Groşescu e şi aici, precum în precedentele sale cărţi, aceeaşi poetă a enunţurilor clare, dezinvoltă şi lucidă în tot ce spune, mânuitoare a versului metaforic, din care scoate (însă) efecte şi rezonanţe lirice surprinzătoare şi credibile. „Îmi vând iluziile / La tarabele înţesate / Cu alte iluzii, / Nu contează urma sângelui meu, / Într-o zi voi petrece / Dincolo de timp, / Îmi voi aduna ţărâna / Din praful drumului / Pe care mergeţi şi voi. / În lipsa adevărului / Pelerin mi-e sufletul, / Zdrobirea inimii / Îmi ofileşte obrazul / Şi cerurile sunt deschise, / Câmpiile înverzesc vesele, / Lumina nu are sfârşiţi”. (Pelerin mi-e sufletul – p. 15)

    Concentrate semantic, versurile acestea conţin inflexiuni sentimental-erotice, cu inerenta lor melancolie, pe de o parte, tendinţa de a cugeta cu gravitate asupra vieţii, de a înregistra cu o vie sensibilitate, marile aspiraţii ale sufletului. Altfel spus, o undă romantic-elegiacă scaldă permanent „ţărmul” acestor poeme. „Mă dor cuvintele rănite / De gurile pline, / Schimonoseala perfidă a lumii, / Frumuseţea schimbată / După toanele vieţii; / Sensibilitatea omului fiind relativă / Drumurile mele se duc / Şi se întorc la fel; / Pictând cu lacrimi / Peisaje din memorie / Perspectiva eternităţii / Îmi este aproape; / Mereu sclava cuvintelor / Încerc să explic rostul / întotdeauna generos / Al poeziei”. (Mereu sclava cuvintelor – p. 26)

Poti achizitiona cartea dand clic aici CUMPAR CARTEA

*Ed. Karta-Graphic, Ploieşti, 2009, 56 p.

Autorul articolului este regretatul Victor Sterom

   
 
 
 
Lasa un comentariu
avatar
avatar
0 Spam
1
Sincer acest articol imi place enorm,totul la el incepand cu titlul,plin de sensibilitate si profunditate,atat prin versurile scrise cat si prin explicatiile stilului de a scrie,adevarata arta,sublim,Multumim si cele mai sincere felicitari pentru un articol absolut deosebit,ce ajunge la sufletele noastre ale tuturor,un articol UNIC!
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0