25 Noiembrie 17

Cine te iubeşte cu adevărat vrea să te schimbe?

  • 26 August 17
  • Tineri
  • 0
    Iubirea înseamnă să transferi către celălalt valorile în care tu crezi şi despre care crezi că-l pot ajuta să-i fie uşor. Există momentul acesta al răstignirii celor doi Sfinţi, Timotei şi Mamvra, faţă în faţă. După căsătorie, se iau, sunt arestaţi; el era preot, ea era diaconiţă. Şi sunt răstigniţi unul în faţa celuilalt. Şi când unul slăbea în credinţă, celălalt îl întărea. Era ca o atriţie şi contriţie duhovnicească. Şi povestea lor spune că aşa întărindu-se unul pe altul, de pe o cruce pe alta, şi-au dat duhul. Da? Eu spun tot timpul la cununie un text al unui francez, preluat de Părintele Stăniloae, că cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care un mire o spune miresei şi mireasa mirelui este: Tu n-ai să mori niciodată! Tu n-ai să mori niciodată! Deci biruinţa noastră începe din momentul în care, iubind cu adevărat, ne dăm seama că, fără celălalt, nu avem rost. Dar rostul cel mai de preţ este să-l întâlnim pe celălalt cu demnitatea unei iubiri asumate.
 

    Mă întorc… Uite, ca un cerc ne-am întors la întrebarea doamnei profesoare de la început. Vă rog să mă credeţi: iubirea nu încetează! Când încetează, nu e iubire! I-am spus unei actriţe care mi-e tare aproape de inimă că Ovidius, marele poet de la Tomis ‒ deşi acum avem alt poet puşcăriabil la Tomis ‒, marele poet de la Tomis spunea, la un moment dat, că iubirea e vecină cu ura. Că, pentru a-ţi putea verifica dacă ai iubit cu adevărat, trebuie să constaţi că urăşti cu adevărat. Da, dar asta numai în ce priveşte păcatul. Atunci te vindeci de păcat, când urăşti păcatul. În viaţa noastră, nu în toate situaţiile suntem egali în dragostea noastră. Există limite pe care le depăşim sau nu le depăşim sau poate nu ni le asumăm niciodată. Adevărul e că, pentru cei care au copii, cel mai interesant exerciţiu de iubire este modul în care îţi răspund copiii la iubirea ta. Tu ţipi: Băi, pune-ţi pantalonii la loc! Şi el râde. Mănâncă tot! Şi el gustă. Jocul ăsta, jocul în care e mai important să sigilezi ontologicul iubirii tale de celălalt, decât să te joci de-a tata şi de-a mama e mult mai important. Din nefericire, la noi iubirile pornesc de la sexualitate către veşnicie. Nu dinspre veşnicie către sexualitate. Avea Părintele Teofil o vorbă: Noi mâncăm, ca să avem un prilej în plus să spunem „Tatăl nostru”. Da? Deci noi iubim, ca să avem un prilej în plus de iubire. Nu ne trebuie prilejuri să iubim, ne trebuie persoane să iubim. Toată lumea zice: Să creăm un grup de tineri, să se cunoască între ei, că de aia copiii din Biserică nu se căsătoresc între ei, că nu se cunosc între ei. Păi, băi, dacă nu te cunoşti la Biserică, hai să bem o bere. Care e problema? De bere ne-am văzut, de bere ne avem! Acum nu e musai că, dacă de catedrală te-ai luat, de catedrală te ai, că am văzut eu şi castraveţi acri cu verze murate luate şi a ieşit o murătură la f(x) la puterea ţ virgulă k, dar trebuie să înţelegeţi bine că idealurile fac iubirile să dureze. E o vorbă frumoasă care spune: Important în iubire nu-i să te uiţi unul la altul, ci amândoi în aceeaşi direcţie. Sau, dacă vreţi aşa, mai laic, fluturii din stomac unu să fie egali cu fluturii din stomac doi şi să aibă aceeaşi orbită de deplasare. Dar acestea sunt lucruri externe, nu întotdeauna te prinzi. Uneori te prinzi că iubeşti pe cineva după ce te-ai căsătorit cu altcineva. Se poate întâmpla şi asta; nu vă minţiţi! Se poate întâmpla să credeţi că vă place Medicina, dar la un moment dat, după ce veniţi obosiţi, dimineaţa, după încă o tură de trei nopţi, că aşa se face la noi, şi eşti rupt de oboseală şi te pui în pat şi îţi sună telefonul: Știţi, că am o durere scurtă la ficat. Mă înţeapă!, îţi vine să-l înjuri de tot ce înseamnă sinod, calendar patriarhal!... 
Ce te ţine să n-ai o reacţie de animal este tocmai iubirea pentru omul care te sună şi pentru demnitatea ta de medic.
    Noi fără iubire nu construim cu adevărat vocaţii. Anatomiile noastre interioare fără iubire nu sunt fluorescente, nu pot fi identificate în nimic.
    Dar fiţi temperaţi şi nu daţi numele de iubire la toate prostiile, că asta e interesant, da? Nu înseamnă că unul care patinează beat pe o coajă de banană într-o bodegă e patinator, da?  

Extras din: Editura Agnos, Sibiu, 2015
Pr. Constantin Necula / Anatomia Sufletului
Apare cu binecuvântarea  ÎPS Dr. Laurentiu Streza  Arhiepiscopul Sibiului si  Mitropolitul Ardealului
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 3
Vizitatori: 3
Utilizatori: 0