20 Iulie 19

„Cine nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce”

  • 12 Iulie 19
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
- de Catalin Sturza, Facebook.

    „Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina?” Acest verset din Evanghelia după Matei a fost folosit pentru a acuza Biserica și creștinismul că încurajează lenea, și că sunt o stavilă pentru progresul social.

    Oare chiar așa să stea lucrurile? „Cine nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce”, spune Apostolul Pavel – adică, acela care nu muncește, să moară. Creștinismul nu este o religie a lenei. Munca este necesară, și suntem responsabili pentru trupurile noastre. Trupul este templul lui Dumnezeu, ne-o spune tot Apostolul Pavel, așadar este obligatoriu să avem grijă de trup. Departe de a încuraja lenea, versetul așază această grijă pe un făgaș firesc, ne arată că nu este cazul să ne îngrijim de aceste lucruri mai mult decât e necesar. Și că nu trebuie să facem din muncă – workoholism, și din îngrijirea trupului – narcisism, egocentrism și „wellness”.

    De asemenea, versetul ne amintește că viețile noastre sunt în mâna lui Dumnezeu și ne îndeamnă să ne evaluăm corect prioritățile. În creștinism, înțelept este cel ce caută întâi împărăția lui Dumnezeu – adică cel caree se hrănește, întâi, cu cele spirituale. Iar hrana spirituală înseamnă cunoașerea și păzirea poruncilor lui Dumnezeu, rugăciunea, postul, Sfintele Taine, cercetarea și milostenia față de aproapele și faptele bune. „Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește”, ne spune Evanghelia după Ioan.

    Calea mântuitoare este, așadar, calea de mijloc. Mulți fac din muncă un scop în sine – și, mai mult decât atât, folosesc workoholismul ca pe un pretext pentru a-și neglija familiile, sau pentru a neglija orice altceva: „nu mai am timp să petrec măcar jumătate de oră cu copiii, muncesc din greu pentru familie”; sau „nu mai am timp să citesc ceva, ce, nu este suficient că muncesc”? Sau fac din propriul trup un idol și un zeu: este și amuzant, și trist să vezi câtă energie se investește azi în așa-zisa cultură a super-sănătății (cea cu shoturi probiotice, lumânări hopi și clismă cu cafea) și mai ales să descoperi cum sănătatea, sau corpul se transformă într-un obiect de auto-adorație.

    Măsura este de aur; extremele sunt cele care ne otrăvesc sufletele, ne irosesc inutil timpul și, mai ales, ne distrug viața. Versetul de azi ne învață să nu fim robi ai muncii, ai egolatriei sau orgoliului, și să trăim, cu adevărat, ca oameni liberi. Dar nu ca și cum am folosi libertatea ca acoperământ sau pretext pentru fățărnicia, răutatea și nebunia noastră.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe