19 Iunie 18

Ce atitudine să avem în faţa prozelitismului sectar? Dacă ne manifestăm făţiş, suntem consideraţi de alţii nedemocraţi.

  • 18 Mai 18
  • Secte si sectari
  • 0
    Atunci, să fiţi democraţi! Dragă, noi n-avem rostul să împiedicăm nişte lucruri care nu ne privesc pe noi; fiecare poate să-şi urmeze calea. Democraţia noastră stă în aceea că-I slujim lui Dumnezeu în felul nostru şi îi lăsăm pe alţii să-şi urmeze calea în stilul lor.
Dacă vom avea un ascendent moral real, nu o să ne poată sta nimeni împotrivă. Dacă nu, n-avem credit, în general. Ortodoxia noastră este viaţa noastră ortodoxă.
    Cred că prezenţa sectelor îşi are cauza în lipsa unei trăiri ortodoxe autentice. Mulţi dintre cei consideraţi ortodocşi nici nu ştiu că aparţin Ortodoxiei, ceea ce de fapt înseamnă că nici nu aparţin. Nu ştiu nici ce este Ortodoxia. Mulţi, chiar dintre ortodocşi, nu cunosc avantajele Ortodoxiei faţă de celelalte organizaţii şi concepţii creştine. În concluzie, se poate spune că nu ortodocşii trec la sectari, ci la sectari trec oameni care de fapt n-au avut nici o apartenenţă religioasă. Un ortodox autentic este şi rămâne ortodox, el doar putând să înainteze în ortodoxie.
    Bunica mea dinspre tată, neştiutoare de carte, nu voia nici măcar să participe la adunările Oastei Domnului conduse de preot, pe considerentul că acestea nu se făceau în biserică şi mai ales că era ceva nou, ceva ce n-a fost în Biserică de la început, sau cel puţin, bunica mea nu s-a pomenit cu ele. Invitată de mine să ia parte la o astfel de adunare, ea mi-a răspuns simplu: „Eu nu-mi las legea!”. Unii credincioşi nu mai gândesc aşa, pentru că nu mai trăiesc aşa. Ei când primesc ceva nou, ceva ce n-a mai fost înainte, n-au nici o ezitare, pentru că, la drept vorbind, nu renunţă la nimic în schimbul a ceea ce li se oferă. E destul să le placă, e destul să fie de acord cu ceea ce li
se spune, cu ceea ce se face, şi nu mai au nimic de obiectat.
    Ceea ce au sectele şi îi tentează pe unii este predica, cântarea şi „siguranţa” mântuirii. Sectele menajează şi comoditatea omului. „Hristos ne primeşte şi nu ne cere nimic, decât să credem în El”, zic ei. Ori la noi e altfel: post, asceză, privaţiuni, efort.
    A zis un sectar către mine, la noi la mănăstire, în biserica mică, unde avem nişte icoane pictate pe lemn: „Părinte, ce rost are să pupi scândurile astea?”. Şi i-am răspuns: „Mă, dacă tu pupi scânduri, apăi să nu le pupi. Eu să ştii că nu pup scânduri, eu pup icoane!”.

Extras din: Parintele TEOFIL PARAIAN
Veniti de luati bucurie
Foto: Arhimandritul Teofil Părăian (n. 3 martie 1929 - m. 29 octombrie 2009) a fost duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 4
Vizitatori: 4
Utilizatori: 0