24 Februarie 19

Cântarea Axionului (adică; „Cuvine-se cu adevărat să te fericim...), cum a fost cântat mai întâi de Arhanghelul Gavriil

  • 05 Februarie 19
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Cântarea aceasta la început se cânta la o chilie a mănăstirii Pantocratorului ce se numeşte Axionestin, la locul cel numit Adin, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum. 
    La schitul Protatului ce se află lângă Careia, aproape pe locul mănăstirii Pantoctratorului, este o vale mare care are multe chilii. La una din aceste chilii ce era cinstită în numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Născătoare locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ascultător al său. Şi fiindcă era obiceiul a se face priveghere în fiecare duminică la schitul Protatului, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, zice ucenicului său: „Fiule, eu mă duc să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte rânduiala ta”. Şi aşa s-a dus.  Deci după ce a trecut seara, iată bate cineva la uşa chiliei, iar fratele alergă şi deschise şi vede că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea.                                                           
    La vremea utreniei sculându-se au cântat amândoi rânduiala utreniei. Şi când au ajuns la „Ceea ce eşti mai cinstită...”, monahul de loc, cânta numai: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii...” şi celelalte până la sfârşit, adică obişnuita cântare veche a Sf. Cosma, făcătorul de cântări. Iar monahul acela străin făcea alt început al cântării a ş a: „Cuvine-se cu adevărat s ă te firicim Născătoare de Dumnezeu cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a adăugat şi pe: „Ceea ce eş ti mai cinstită...”, până la sfârşit. 
    Aşadar, auzind monahul cel de loc, s-a minunat şi zice către cel ce se părea străin: „Noi cântăm numai: Ceea ce eşti mai cinstită... , iar Cuvine-se cu adevărat... niciodată nu am auzit, nici noi nici cei mai înainte de noi. Deci te rog, fii bun, şi scrie-mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu”. Iar acela răspunzând a zis: Adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu. Iar cel de loc a zis: Nu am nici cerneală, nici hârtie. Atunci, monahul cel ce se părea străin i-a spus: Adu-mi o lespede. Şi monahul alergând a aflat lespedea şi i-a aduso. Deci luându-o pe ea, străinul a scris pe dânsa cu degetul lui zisa cântare, adică : ”Cuvine-se cu adevărat...”. Şi, o! Minune! Atât de adânc s-au săpat slovele pe lespedea aceea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris pe ceară moale. Apoi a zis fratelui: De acum înainte aşa să cântaţi şi voi şi toţi dreptcredincioşii. Şi aceasta zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este prea cuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai precis a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra, la sinaxarul lunii iunie, în ziua 11, adică soborul Arhanghelului Gavriil în Adin. Căci părinţii de atunci făceau sobor şi praznic şi liturghie în fiecare an la zisa chilie Adin, întru pomenirea minunii, cinstind şi slăvind pe Arhanghelul Gavriil, care din început până la sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu, şi hrănitor şi slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a slujit şi spre descoperirea acestei cântări a Maicii lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui după toate i se cuvine această slujbă. 
    Deci după ce a venit bătrânul de la priveghere şi a intrat în chilie, a început ascultătorul9 lui a cânta: Cuvinese cu adevărat... după cum îngerul îi poruncise, şi prin urmare a arătat bătrânului său şi lespedea aceea, cu îngerească scriere săpată. Iar el auzind şi văzând acestea a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger au mers la Protatul şi au arătat-o la cel mai întâi al sfântului Munte şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului sobor, povestindu-le toate cele ce se făcuseră, iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoare pentru prea slăvita această minune. Apoi au trimis lespedea la Constantinopol la patriah şi la împărat, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut.  
    Deci de atunci această cântare îngerească s a transmis în toată lumea ca să se cânta Maicii lui Dumnezeu de c ă tre toţi dreptcredincioşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica acelei chilii, în care s-a făcut minunea, s-a dus de către părinţii Sf. Munte în biserica Protatului şi acolo se află până astăzi, aşezată în sfântul altar, deasupra scaunului celui de sus. Pentru că înaintea acestei icoane s-a cântat întâi de către Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea a fost numită „Axion estin”, adică „Cuvinese cu adevărat”. Şi valea aceea în care se afla chilia se numeşte de către toţi până astâzi, Adin, care înseamnă „a cânta”, sau „cântare”, pentru că întru aceasta s-a cântat întâi îngereasca şi prea cuvenită Maicii lui Dumnezeu cântarea aceasta.

Sursa: MINUNILE MAICII DOMNULUI / Tipărită întâia dată în româneşte la anul 1820  la mănăstirea Neamţ, apoi retipărită la anii 1924 şi 1990 tot la mănăstirea Neamţ. / Apologeticum Digitalizare pdf : Apologeticum
     La realizarea acestei ediţii s-a folosit textul publicat în anul 1924, precum şi textul ediţiei din 1820, pentru completarea lipsurilor din ediţia 1924 şi 1990.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0