23 Noiembrie 17

Canonul 15 de la sinodul i-ii de la Constantinopol (861) poate oferi o legitimare canonică a schismei în anumite condiții?

  • 18 Octombrie 17
  • Sfintii Parinti
  • 0
    În ultima perioadă, unii clerici și mireni, care au întrerupt pomenirea episcopilor lor, după încheierea Sfântului și Marelui Sinod din Creta, au invocat Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol desfășurat în anii 859 și 861. Dar ce afirmă, mai precis, acest canon?
    „Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, şi episcopi, şi mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh, şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățişarea sinodală şi de osândirea definitivă a acestuia ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi acestea s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oricăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii. 
 

    Cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de Părinți, fireşte [de comuniunea] cu acela, care propovăduieşte eresul în public, şi cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canonice, desfăcându-se pe sine-şi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop [chiar] înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învățători, şi nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”.
    Canonul spune clar că cel ce nu pomenește pe superiorul său ierarhic care l-a rânduit pentru săvârșirea celor sfinte prin hirotonie, în absența unei condamnări sinodale explicite, săvârșeșteschismă.  De aceea, observăm că este greșită interpretarea nouă care circulă astăzi, și anume că nepomenirea ierarhului ar fi un avertisment sau sancțiune dată ierarhului de către cei subordonați lui, dar nu este schismă. Evident că este o interpretare greșită, deoarece nepomenirea este schismăîn toată regula, chiar dacă ea nu este asociată, în cazul preoților, pentru o vreme, cu pomenirea unui alt episcop care nu este în comuniune cu episcopul nepomenit, sau în cazul episcopilor, cu vreo altă structură eclezială.
    Canonul 15, însă, nu obligă pe nimeni la nepomenirea episcopului decât după ce s-a pronunțat sinodul în această privință.În orice condiții, este preferabilă smerenia unită cu ascultarea față de ierarh, decât schisma. 
    Partea a II-a a Canonului 15nu poate fi invocată în argumentarea unei așa-zise „sancționări prin ruperea comuniunii” sau „nepomenire” a celor care acceptă dialogul ecumenic, deoarece acest dialog nu este condamnat de vreun Sinod ortodox, canonic, autocefal ca fiind erezie. Prin urmare, nepomenirea episcopului, mitropolitului sau patriarhului îl pune pe clericul respectiv în stare de schismă.

Extras din: Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta, 16-26 iunie 2016 
Editura Basilica București- 2017
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 2
Vizitatori: 1
Utilizatori: 1