19 Octombrie 18

Calea prin care se iau deciziile în adunări nu e calea biblică

  • 16 Ianuarie 18
  • Secte si sectari
  • 0
- Cât timp ați petrecut ca neoprotestant?
- Optsprezece ani, dintre care șaisprezece ca predicator. S-au întemeiat atunci, în urma misiunii mele și a altora, mai multe adunări în zona asta, unde nu erau înainte – la Dolhasca, la Liteni, la Gulea, la Probota… Am fost și prezbiter câțiva ani (prezbiterul este cel care răspunde de o adunare), după aceea am intrat într-un grup mai mare, care ne întâlneam regulat la Suceava, și am hotărât să fie prezbiter cineva mai în vârstă, iar eu am rămas predicator și învățător; responsabilitățile erau în funcție de darul fiecăruia, iar ei au considerat că eu pot învăța pe mulți doctrina neoprotestantă.
    Așa că în ultimii șapte ani am fost învățător: majoritatea prezbiterilor și predicatorilor din adunările din zona Suceava, partea de sud până la marginea județului, erau elevii mei – îi învățam să predice, îi învățam doctrina; scopul era ca ei să devină cât mai buni predicatori… cred că au fost aproape o sută de oameni care veneau la studiile acelea. Era un fel de școală post-liceală, sponsorizată de americani – o misiune a unei biserici neoprotestante din Dallas, Texas, unde erau câțiva români…
- Şi cum de abia în 2008, după aproape două decenii, ați început să vă frământați, să vă puneți acele întrebări?
- Eu eram foarte zelos, și nici prin gând nu mi-ar fi trecut că biserica unde slujeam și eram membru n-ar fi Biserica adevărată. Dar am avut un mare avantaj, pe lângă cele ce v-am spus, care m-a ajutat: Dumnezeu, în marea Lui milă, m-a dus în ultimii ani în foarte multe adunări din țară, și datorită poziției mele am ajuns să cunosc dedesubturile, și am ajuns să văd cum se iau deciziile în adunările neoprotestante. Așa că la un moment dat am ajuns la concluzia că acea cale prin care se iau deciziile nu este calea biblică. Am văzut lupte pentru putere – majoritatea liderilor ajung acolo prin dărâmarea altor lideri, or asta nu este o cale biblică! 
    Știți, ăsta a fost chiar unul din „minusurile” mele, că eu n-am căutat niciodată să-mi fac în jurul meu un grup care să mă susțină necondiționat – v-am mai zis că asta e una din cheile succesului la neoprotestanți: să fii adorat de cât mai mulți oameni, orice-ai face. E o formă de organizare politică, până la urmă.
- Cultul liderului.
- Exact. Iar eu n-am făcut asta, așa că eram excepție din acest punct de vedere. Şi imediat ce am văzut în mai multe adunări că se întâmplă același lucru, mi-am zis: „Ăsta e specificul adunărilor neoprotestante!”. Şi asta e realitatea.
- V-a ajutat, adică, faptul că ați văzut lucrurile în adâncime, acolo unde omul obișnuit nu are acces.
- Acesta este adevărul, da… Acum, să nu mă înțelegeți greșit – a mai fost o piedică, care, dacă poate nu era, mă deșteptam mai repede. Eu am fost un tânăr foarte ascultător, am înțeles clar că trebuie să respecți bătrânii – și nu-mi puneam problema doctrinei la modul de corect sau greșit. Silința mea era să fiu un slujitor cât mai bun, un ucenic cât mai bun. Iar dacă uneori aveam nedumeriri, speram ca în timp, datorită progresului spiritual, să înțeleg tot mai bine „voia lui Dumnezeu”. Îmi doream să fiu cel mai bun, în sensul pozitiv, nu ca mândrie. Eram prezent întotdeauna la slujbele adunării, cu toată familia, cu copiii și soția – veneam la oră fixă și plecam ultimul, este o vorbă pe-aicea, „mă duceam ca ceferistul”…

Extras din: Mărturisirile unui fost predicator neoprotestant „Biserica Ortodoxă ne-a oferit dragostea necondiționată” (II)  
Revista „Familia ortodoxă“, iunie, 2014, www.familiaortodoxa.ro
Foto: searchnewsglobal.wordpress.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0