23 Mai 19

BISERICA TE PURIFICĂ

  • 08 Mai 19
  • Pilde crestin ortodoxe
  • 0
    Un bătrân călugăr, care-şi petrecea viaţa mai mult în rugăciune şi în meditaţie, s-a plâns într-o zi stareţului:
    -Părinte stareţ, iertaţi-mă, dar mie nu-mi rămâne nimic în cap din slujbele ce se ţin la Biserică, şi nici din rugăciunile mele particulare. De aceea v-aş cere să fiu scutit de slujbele ce se ţin la biserică. Stareţul a socotit cu gândul că cererea lui e o călcare de rânduială, şi i-a dat un canon.
    -Să iei, Prea Cuvioşia Ta, unul dintre aceste două coşuri de nuiele, să cari trei zile cu ele apă de la izvor şi să umpli un butoi care este în spatele mănăstirii. Sper că Dumnezeu te va lumina şi, la sfârşitul celor trei zile, vei înţelege că slujbele de la biserică sunt totuşi foarte folositoare.
    Erau alături două coşuri, amândouă pline de noroi. Se cărase cu ele bălegar. Şi-apoi cum să cari apă cu un coş de nuiele?
    Dar ascultarea era ascultare.
    Bătrânul se mâhni puţin în sufletul său, dar îşi făcu ascultător semnul Sfintei Cruci şi porni la treabă. Trei zile cără apă tăcând drumul de la izvor până la butoi, dar degeaba. Când ajungea la butoi, coşul era gol. Şi astfel nu a pus nici o picătură de apă în butoi. A treia zi spre seară, aşeză coşul cu care a lucrat lângă celălalt, şi a mers să spună stareţului că a isprăvit ciudata sa ascultare. Stareţul i-a ieşit înainte şi s-au îndreptat amândoi spre cele două coşuri.
    -Oare de ce ţi-am dat canonul, părinte? Aha, pentru că socoteai că slujbele nu-ţi sunt de folos şi ai cerut să nu mai participi la ele, nu-i aşa?
    -Cum să înţeleg? ripostă bătrânul. Am înţeles doar că trebuie să dau ascultare. Asta are înţeles. Atât. În rest, am rămas tot la ce gândeam înainte.
    -Eu ştiu că ai făcut ascultare, răspunde calm părintele stareţ. Dar eu altceva am urmărit. Vezi, Sfinţia Ta: aici sunt două coşuri, cum erau şi acum trei zile, când ţi-am dat canonul. Cu unul ai lucrat, cu unul nu. Sfinţia Ta, nu vezi nici o deosebire între ele?
    -Unul e murdar, iar celălalt e curat.
    -Care e curat?
    -Cel cu care am cărat apă.
    -Vezi? îi zise stareţul. N-ai putut umplea butoiul de apă cu el, fiindcă coşul n-a ţinut apa Dar cărând mereu apă cu el, coşul s-a curăţit. Vezi ce frumos e? Aşa e şi cu mintea ta. Ţi se pare că nu reţine nimic, dar participând mereu la slujbele bisericii se întâmplă ceva: sufletul se curăţă, se purifică.
    Atunci călugărul lămurit făcu metanie, ceru iertare şi se întoarse în chilie luminat.
    Când bătu clopotul de slujbă, fu cel dintâi care intră în biserică.

Extras din: Părintele Vasile Ioana corector - Fratele Traian Bădărău culegător
VIAŢA CREŞTINULUI ÎN PILDE ŞI ISTORIOARE reproducerea ediţiei din 1993 de la Editura ProArcadia
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe