21 Septembrie 19

Azi se implinesc 96 de ani de cand ''opinca romaneasca'' a eliberat Budapesta de ciuma rosie bolsevica

  • 04 August 14
  • Stiri de interes
  • 0

Azi se implinesc 96 de ani de cand ''opinca romaneasca'' a eliberat Budapesta de ciuma rosie bolsevica

    Azi, 4 august, se împlinesc 96 de ani de când glorioasa Armată Română în frunte cu generalul Gheorghe Mărdărescu a intrat triumfal în Budapesta, eliberând capitala Ungariei de sub jugul regimului bolșevic condus de Bela Kun.

    Anterior intrării oficiale în capitala Ungariei, Budapesta a fost ocupată efectiv cu o zi înainte, în după-amiaza de 3 august, de către 400 soladați din trupele de cavalerie și două mitraliere conduse de generalul Rusescu. Au mărșăluit drept în centrul orașului și au ocupat cazarma Franz Josef, așteptând contra-atacul. În cazarma de peste drum erau 2.000 de militari unguri iar în tot orașul erau în total circa 6.000 de soldați, plus 2.000 de volutari bolșevici înarmați. Această forță nu a cutezat însă să-i atace pe cei 400 de cavaleriști români. Deci în acel moment în Budapesta erau practic circa 8000 de soldati unguri contra 400 soldați români!

 

    Conflictul dintre România și Ungaria comunistă începe după terminarea Primului Război Mondial, în noaptea de 15-16 aprilie 1919 cu atacuri ale armatei maghiare, sprijinite de gărzile roșii sau secuiești, asupra unor posturi românești din Transilvania. Scopul acțiunilor militare a fost acela de prevenire a unirii românilor ardeleni cu frații de sânge de dincolo de Carpați. Contra-ofensiva armatei române a fost năpraznică, terminându-se cu intrarea în Budapesta în 4 august. La câteva zile după a căzut și Republica Sovietică Ungară, care dacă ar fi rezistat ar fi devenit un cap de pod pentru propagarea comunismului în Europa centrală și de est.

    Trebuie menționat ca această admirabilă pagină de glorie și mândrie militară a poporului român a fost realizată fără acordul Puterilor Aliate, ba chiar mai mult s-au facut presiuni ca armata română în avansul ei să se oprească cu mult înapoi chiar de orașele Oradea, Satu Mare, Sighetul Marmației. (N.R.)

    Puțini știu că reușita ocupării Budapestei a avut în spate geniul și strategia capitanului Ion Antonescu.
 

    Războiul pentru Unitatea Națională început în 15 august 1916 îl surprinde pe căpitanul Ion Antonescu în Biroul de Operații al Corpului 4 Armată, unde fusese mutat încă de la 1 aprilie 1915. Generalul Constantin Prezan, comandantul Corpului 4 Armată, îl remarcă imediat pe Ion Antonescu. Acesta îi va purta lui Prezan o prețuire nedezmințită, iar colaborarea deosebit de fructuoasă Prezan-Antonescu va asigura armatelor românești victorii istorice. La 16 august 1916, când generalul Prezan devine comandantul Frontului de Nord, el îl promovează pe căpitanul Ion Antonescu șef al Biroului de Operații al acestei armate.

    Toată istoria ofensivei și ocupării Budapestei de către trupele române a fost lăsată voit în obscuritate. În centru acestei istorii se află Ion Antonescu; interese internaționale au impus ca despre această acțiune militară și politică să se vorbească cât mai puțin. Nici astăzi povestea nu e pe deplin clarificată. Magherescu o schițează cam așa:

    „Locotenent-colonelul Antonescu, chemat la șefia Secției a III-a, în
    cadrul comandamentului încredințat generalului Prezan, întocmește
    planul de campanie, iar trupele române înaintează victorioase până la
    poalele Apusenilor. Acolo românii sunt siliți să facă față ofensivei
    trupelor maghiare, pe care le înfrâng după lupte grele, silindu-le să se
    retragă și să părăsească întreaga Transilvanie. Armata română
    eliberează tot teritoriul românesc dintre Carpați și Tisa, depășește
    Oradea, Aradul, trece frontiera, pătrunde în Ungaria, trece Tisa pe un
    pod de vase și înaintează spre Budapesta. Comisia Aliată de la Paris,
    înspăimântată de această incredibilă desfășurare de forțe ale unei
    armate care fusese considerată distrusă și dezonorată, prin faptul că
    încheiase pace separată cu germanii, intervine și, prin trimiși speciali,
    oprește coloanele române pe linia unde ajunseseră, la circa o sută de
    kilometri de Budapesta. Dar brigada de cavalerie a generalului
    Rusescu nu se oprește. Nesocotind ordinul primit de la Marele Cartier,
    brigada se pune într-un marș forțat și intră cu două zile în avans în
    Budapesta, ocupând-o cu două regimente de cavalerie. Budapesta a
    răsuflat ușurată, sub adumbrirea tricolorului românesc, desfășurat în
    Piața Andrassy, scăpând de sub teroarea lui bela Kuhn, care începuse
    să instaureze în Ungaria comunismul, model sovietic. După două zile,
    o brigadă de Vânători de Munte, intră și ea falnic în Budapesta. Și
    astfel războiul românesc se termină printr-o victorie care are ca
    rezultat întregirea neamului”.


    Nemediatizată suficient, ocuparea Budapestei nu va fi înregistrată între reușitele lui Ion Antonescu. Doar câteva propozițiuni a permis acesta să se scrie despre episodul maghiar, atunci când a devenit Conducătorul Statului:

    ”Printr-o acțiune rapidă, bolșevismul este zdrobit și Ungaria este salvată din ghearele comunismului. Atunci, ca și azi, mareșalul Ion Antonescu a fost în cruciada sfântă și acțiunea sa a binemeritat nu numai de la Patria sa, ci și de la întreaga lume civilizată.

    Atunci s-a tăiat hotărât calea invaziei comuniste în Europa. Cel ce va scrie istoria civilizației europene de astăzi nu va putea trece cu vederea rolul în istoria universală îndeplinit în 1919 de mica, dar brava Armată Română.”

    Pentru a treia oară, Ion Antonescu se găsește în fața regelui Ferdinand, care îl distinge “proprio motu” cu ordinul Mihai Viteazul, cel mai înalt Ordin de război, adresându-i următoarele cuvinte:

    „Antonescu, regele mai mult ca oricare altul din această țară știe cât îți datorează România Mare. Meritai de mult această recunoaștere publică. Am scăpat însă ocaziile. Sunt fericit însă că acum această ocazie a venit”.
 

Regele Ferdinand în așteptarea defilării trupelor române la Bekes-Csaba

   Ceva mai târziu, întrebat de ziaristul german Harold Laeuen, dacă a fost pentru sau contra campaniei împotriva ungurilor și ocuparea de către trupele românești a Budapestei și dacă a intrat el personal în capitala Ungariei, Antonescu va răspunde:

    „ Proiectul de operațiuni în cazul reintrării în război contra Ungariei a fost făcut de lt. colonelul Ion Antonescu. Aceasta s-a întâmplat în 1918, chemat fiind de regele Ferdinand, de pe Nistru, unde se găsea în acoperire în calitate de comandant de Divizion de Cavalerie. În continuare, a fost nelipsit de la toate întrunirile cu caracter strategic pe care le-a avut mareșalul Prezan cu mareșalul Franchet d’Esperey și generalul Berthelot ( la București, Giurgiu etc.). Operațiunile s-au desfășurat conform planului inițial, însă, deoarece nu se prevăzuse o pătrundere atât de adâncă, dată fiind situația politică internațională din acel moment, planul inițial a fost completat și îmbunătățit pe măsura desfășurării evenimentelor. Din documentele existente, rezultă că în operațiunile contra Ungariei, lt. colonelul Ion Antonescu, ca șef al Operațiunilor din Marele Cartier General, a avut un rol preponderent. Antonescu a fost permanent în spatele trupelor române și, mai ales, acolo unde nevoile operative îl solicitau. Nu a intrat, așadar, în Budapesta, după cum nu a intrat nici în Odessa, în 1941″.

 

4 august 1919 (harta Romania)

  Mai mult pe: rbnpress.info
  Nota site: Cifra 95 modificata cu 96
 
   

  Twitter   Delicious   Facebook   Digg   Stumbleupon   Mai multe   
  

 

Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe