13 Decembrie 17

Andrei Plesu – intre armia cereasca si Plai cu boi

  • 27 Noiembrie 17
  • Cultura Generala
  • 0
    Faptul ca marele om de cultura Andrei Plesu scrie in Plai cu boi - revista lu’ Dinescu era, si este inca, pentru mine o mare dilema si o mare amaraciune totodata. El, marele Plesu, care a scris atat de doct despre armia cereasca si care se descurca destul de onorabil in ale teologiei, el, fostul ministru, sa scrie intr-o revista cu imagini greu de descris, unele realmente pornografice? Cum de a acceptat Andrei Plesu o astfel de colaborare? 
    Personal, am hotarat sa pierd articolele sale savuroase si pline de talc decat sa-mi adaug in desaga si asa grea a pacatelor mele si obscenitatile revistei. Asta nu pentru ca as fi atat de curat, ci pentru ca nimeni nu poate ramane curat rasfoind o astfel de revista. Sfintii Parinti, a caror invatatura Andrei Plesu o cunoaste asemeni unui doctor in patristica - si asta nu-i deloc o ironie -, spun lamurit acest lucru. Pana la urma ce mai conteaza totusi inca o dezamagire... Am incercat sa uit ca Plai cu boi exista, sa uit ca Andrei Plesu scrie si pe acolo. Oricat m-am ferit de tarabele de ziare, m-am lovit totusi des de scabroasele coperti ale "revistei lu’ Dinescu". Cele mai obscene coperti din toate materialele adresate adultilor... fara Dumnezeu! Chiar si baiatul meu a fost socat de una din coperti - vezi, sau mai bine nu, an 4, nr. 2 (18) - pe care n-as vrea sa o descriu aici, intr-o gazeta de suflet[58]. Daca insasi firea il indemna pe fiul meu sa-si intoarca ochii de la nuditatile clasice de pe tarabe (aflate in spatiu public prin excelenta, deci nu-i vina noastra ca ne miscam pe aici si colo, nu putem sta doar in casa), inedita obscenitate de pe coperta Plai cu boi a agatat totusi privirea unui copil de 6 ani; am simtit atunci ca toata nevinovatia lui a fost atinsa de mizeriile lumii, ca s-a intinat fara voia lui si puritatea i-a fost furata si poate doar Hristos - doctorul sufletelor noastre - i-o poate intoarce inapoi. Atunci, iarasi mi-am amintit de Andrei Plesu, iarasi m-am mirat de paradoxul acestei "colaborari" nefericite si iarasi mi-a sporit dezamagirea. Nu degeaba spune Scriptura in multe locuri sa nu ne incredem in oameni (cf. Psalmi 145, 3; Ieremia 9, 4; Miheia 7, 5, s.a.).
    Dar iata ca dupa o angelologie neconventionala - o docta rostire despre ingeri - vede lumina tiparului la Humanitas, la pretul de un sfert de milion - dar care face toti banii - o colectie de articole diverse semnate Andrei Plesu sub titlul generic Obscenitatea publica. Insusi autorul gaseste necesar sa precizeze inca din Nota introductiva: "E inevitabil sa provoc consternari si deziluzii acelei categorii de cititori care, dupa o carte cu ingeri, nu vor accepta o asemenea coborare de nivel, o asemenea alunecare in penumbrele obscenitatii cotidiene"[59]. Autorul crede insa ca "promiscuitatea lumii e chiar domeniul lor de activitate", ca "dracovenia fiecarei zile e materia prima a misiunii lor"[60]. Nici un teolog n-ar putea sa-l contrazica, intr-adevar ingerii, zice dumnezeiescul Pavel, sunt duhuri slujitoare (Evrei 1, 14). 
    Admirabila colectie de articole se deschide cu raspunsul la intrebarea care ma framanta de multa vreme. Iata, Andrei Plesu semneaza un articol cu titlul: "Obscenitatea publica sau De ce scriu la Plai cu boi". Talentul scriitoricesc, argumentatiile fara cusur, frazarea impecabila te fac sa fii in asentimentul autorului, tinzi sa-i tii partea si sa nu-l judeci, mai mult chiar, incepe sa-ti para o anomalie ca ai gandit doar ca ar fi vreun oarecare nefiresc in aceasta colaborare.
    Ce spune in esenta domnul Plesu? Rememoreaza reprosurile "vocilor din public": "Ce caut pe aceasta galera? Cum poate un om serios, tata de familie, om cu carte si cu frica lui Dumnezeu, profesor universitar, fost ministru - sa se complaca intr-un context atat de impur, cu vorbe spuse pe sleau si imagini deocheate? Cum sa-ti pui semnatura pe un text plasat intre o superba coapsa feminina si mascarile suculente, dar nemiloase ale lui Emil Brumaru?... Ce-o sa zica lumea? Ce poate sa mai inteleaga poporul cand vede ca pana si cetatenii onorabili, repere morale, domnule, modele, ma-ntelegi, care nu te asteptai la una ca asta? - se amesteca in delirul pornografic al veacului, al momentului si al ambiantei autohtone?"[61]. Dincolo de nervul aforistic care mie mi-a lipsit, d-l Plesu si ai sai oponenti parca-mi citisera gandurile...
    Dumnealui recunoaste ca uneori intrebarile legitime au fost stricate de intrebatori superficiali, iar proasta calitate a oponentilor compromit iacata legitimitatea intrebarii. 
    Nu se justifica invocand ispravile desucheate ale lumii bune, pentru ca nu-i place "calea prea simplista a camuflajului cultural"[62]. Precizeaza, nu pentru a se scuza, ca textele lui pot fi considerate oricum, dar "niciodata slobode lexical sau tematic"[63] si are dreptate. 
    Si totusi, de ce scrie d-l Plesu la Plai cu boi? Scrie din prietenie pentru Dinescu. Bun argument! 
    Scrie si "din complezenta fata de limitele proprii"[64]. Interesant argument! Asta-i, de buna seama, o forma de smerenie. Insa atunci cand spune: "am invatat (tarziu) ca nu te poti razboi cu propria natura"[65], nu mai e deloc in duh patristic ca in "Despre ingeri". Noi credem ca omul isi poate depasi firea printr-o relatie vie cu Hristos-Dumnezeu. E de apreciat sinceritatea maximala cand spune: "nu e rentabil - si nici cinstit - sa-ti faci un portret public cosmetizat"[66].
    Pana la urma d-l Plesu vrea sa spuna ca-i si el om ca toti oamenii: "citesc cu placere, imi plac ideile si Il caut pe Dumnezeu. Dar imi plac si carnatii de Plescoi, bufoneriile crude, branzeturile rascoapte, cheful, hetaira (curtezana, care va sa zica, asta n-o banuiam, n.n.), romanta. Sunt helas, lacom, echivoc, usor de atras spre lejeritati de tot soiul... In definitiv, de vreme ce nu-mi e rusine sa rasfoiesc amuzat Plai cu boi, de ce mi-ar fi rusine sa apar intre copertile lui"[67]. Apoi, d-l Plesu schimba registrul, si ne aminteste ca "inotam in obscenitate de dimineata pana seara, crezand ca numai dezmatul fizic e obscen"[68]. Asta-mi aminteste de meteahna pe care o au unii crestini care, venind la spovedanie, incep sa-si justifice pacatele prin replici de genul: "Dar oricum parinte, toti fac asta". Adica, cu alte cuvinte, d-l Plesu vrea sa spuna ca intr-un fel sau altul toti suntem prinsi in valtoarea obscenitatilor publice, "priviti in jur, pe mine ma gasirati tap ispasitor?". 
    Recunoaste ca nu vrea sa faca pe misionarul, dar ne aminteste tuturor ca atunci "cand Iisus a venit pe pamant, lumea era foarte dubioasa, mult mai dubioasa probabil decat un numar din Plai cu boi. Cu toate acestea, El a consimtit sa imbrace un corp muritor[69] si a facut tot felul de lucruri care, pentru lumea buna a momentului, erau scandaloase: a stat la masa cu vamesul, a acceptat sa petreaca la o nunta, a tinut partea unei femei usoare, a sarutat un tradator si a promis unui talhar un loc in rai. Se vor fi gasit destui care sa-i reproseze lipsa de rigoare: ce cauti in acest loc infect, cum poti sta alaturi de atatea lepadaturi, ce pot avea in comun sfintii si rau-facatorii?"[70]. In fata unui astfel de argument ramai fara cuvinte... Iti trebuie cateva clipe ca sa te dezmeticesti si sa-ti spui: "Stai asa, Sfantul Pavel parca n-ar fi scris in Plai cu boi, si nici Gura de Aur si nici Efrem Sirul!". Dar Plesu nu-i Sfantul Pavel, de ce sa cerem atat de la el? El insusi recunoaste: "amatorii de idolatrie si cautatorii de monumente exemplare trebuie sa fie preveniti: sunt un om patetic, multicolor (ca sa nu spun pestrit), incercat de o sumedenie de demoni"[71]. 
    Aici e problema, ca d-l Plesu are fani, crestinii iubitori de Dumnezeu il apreciaza pentru scrisul sau fermecator si pentru unele luari de pozitie inspirate. Cum ramane insa cu responsabilitatea pentru faptele noastre? Cum mai pot fi indemnati tinerii sa citeasca Plesu, daca una din conditii este sa-si spurce mintea cu pornografiile lui Dinescu? Cum ramane cu "sufletele seduse" de o publicatie obscena la care pune umarul si d-l Plesu? Poate, daca n-ar fi fost prezent d-l Plesu cu cronicile sale, revista cu pricina ar fi sucombat de mult timp, intr-un fel el a legitimat normalitatea, firescul acestei publicatii. Unde-i Plesu, e tinuta inalta...
    Plesu nu se vrea model si nu crede ca ar trebui sa fie. Da, el spune niste lucruri foarte adevarate... Mai bine sincer, decat duplicitar si ascuns. Ne-o fi drag noua teologilor, dar nu-l putem ajusta noi dupa placul nostru. Ar fi o desfatare sa fie mai mult de partea moralei, a Bisericii - si este adesea, e adevarat mai mult prin cuvant, decat prin fapte chiar daca, iata, scrie pe unde trebuie si pe unde nu trebuie. E un maestru al cuvantului, el "seamana", dar nu cauta roade... Se discrediteaza in ochii unora? Care este problema?... El nu-si face probleme, ne facem insa noi. De ce? Pentru ca noi credem in forta, energia, vigoarea scrisului sau, in capacitatea sa de sinteza!
    Exista o lege numita: "Legea privind prevenirea si combaterea pornografiei" (Nr. 196/2003), lege ce se axeaza pe protectia non-consumatorilor. La articolul 14 spune: Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000.000 lei la 250.000.000 lei urmatoarele fapte: a. (...); b. amenajarea de spatii destinate vanzarii de materiale cu caracter obscen la o distanta mai mica de 250 de metri fata de scoli si de internate, precum si de lacasuri de cult". In marile orase poti numara zeci de astfel de tarabe amplasate ilegal. (Aviz amatorilor: preotilor din orase, crestinilor marturisitori, organelor de drept).
    Exista un razboi tacut intre Biserica si tarabele de ziare care expun si vand pornografie. Taraba aduce imoralitatea, Biserica propovaduieste bunul simt. Legea a hotarat ca intre Plai cu boi si Biserica trebuie sa fie musai 250 de metri, caci nu pot sta laolalta sau prea aproape, caci ce are a face Dumnezeu cu mamona? (cf. Matei 6, 24). D-l Plesu insa se simte confortabil in orice loc, el este prietenul Bisericii si al dusmanilor ei... E ilegal insa sa joci in doua echipe adverse, asta doar in lumea virtuala a jocurilor pe calculator este posibil.
    Nadajduim ca Bunul Dumnezeu sa nu-l lase prea mult pe d-l Plesu in aceasta multumire de sine si sa-l ajute sa vina spre Biserica. Cred ca d-l Andrei Plesu e undeva pe la jumatatea drumului dintre Biserica si taraba cu Plai cu boi. Nu ar fi mult de mers pana-n pridvor, insa ma tem ca drumul e de fapt mai lung, e, dupa cum spunea parintele Arsenie Boca, drumul de la urechi la inima, de la informatie la convingere.
  
________________________________________
[58] Articolul a fost scris initial pentru Argesul Ortodox, saptamanal religios al Eparhiei Argesului si Muscelului.
[59] Andrei Plesu, Obscenitatea publica, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004, p. 6.
[60] Ibidem.
[61] Idem, p. 9.
[62] Idem, p. 10.
[63] Ibidem.
[64] Idem, p. 11.
[65] Ibidem.
[66] Ibidem
[67] Idem, pp. 11-12.
[68] Idem, p. 13.
[69] Formula nu e ortodoxa, ci eretica, monofizita! De altfel, d-l Plesu mai are astfel de scapari; vezi in Despre ingeri trihotomismul de la p 270...
[70] Andrei Plesu, op. cit. p. 14.

Extras din: Tinerii pe calea întrebărilor
Laurentiu Dumitru
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 9
Vizitatori: 9
Utilizatori: 0