13 Decembrie 17

AMĂGIREA

  • 26 Noiembrie 17
  • Internet
  • 0
    Nu trebuie ca utilizatorul de Internet să aibă o vârstă fragedă, pentru a nu cădea în altă capcană - cea a amăgirii. Căutând şi cercetând frenetic milioanele de site-uri scrise în toate limbile pământului, după încetarea acestui periplu, unde se află oare utilizatorul? Se apasă butonul „oprit” şi tot în faţa ecranului se va găsi acela, chiar dacă amăgitorul îi lasă falsa impresie că stăpâneşte pământul. Plimbarea virtuală prin lumi diferite şi contactul cu persoane care aparent te înţeleg şi te susţin se încheie aşa cum au început, în faţa calculatorului. O! Câtă amăgire!
    Dacă ne sunt atât de dragi persoanele cu care vorbim, avem, de aici, pornirea firească să aducem acele persoane în viaţa noastră? Dacă nişte locuri de pe glob ne sunt dragi, avem, oare, pornirea firească să vizităm acele locuri, să mergem să contemplăm natura? Răspunsul pentru amândouă întrebările atunci când ne robeşte Internetul este negativ. Aceasta pentru că Internetul este o armă care luptă împotriva bunului simţ, împotriva vieţii şi, de aceea, multă mulţumire este în partea întunericului atunci când se alege laşitatea, lenevirea şi vegetatul în faţa unui ecran păcătos. O explicaţie pentru tendinţa de a sta cât mai mult în faţa calculatorului derivă din faptul că nimic nu te satisface cu adevărat şi încerci să schimbi o dezamăgire mare cu una mai mică, şi mergi, din căutare în căutare, spre epuizare, întristare şi anxietate.
    Tot în faţa calculatorului există senzaţia de a fi un dumnezeu al acestei lumi. Eşti în faţa calculatorului, comenzile sunt la tine, opţiunile îţi sunt deschise, libertatea pare totală. Ba, mai mult, există şi jocuri specializate pe magie şi divinitate - într-unul din ele poţi alege, de exemplu, să fii Zeus. Altă înşelare dibace! Pentru că autoritatea asta, care te face să te simţi plin de tine, întotdeauna o împarţi cu cineva din umbră, programatorul, autorul jocului care, hrănindu-ne fantezia, ne duce unde vrea el, ci nu unde credem că putem ajunge noi, prin propria voinţă. În plus, administratorul sau furnizorul de servicii poate în orice moment să afle unde eşti, pe ce site navighezi, care sunt preferinţele tale, fanteziile şi visele tale, ştie exact cu cine şi de ce corespondezi, ştie exact ce site-uri, când şi la ce oră le-ai accesat.
    Realitatea că niciodată nu avem intimitate deplină pe calculator şi că putem fi urmăriţi şi monitorizaţi este una pe care o confirmă şi măsurile luate nu demult în Canada: măsuri drastice împotriva furnizorilor de servicii Internet privind violarea confidenţialităţii clienţilor. Daca această ilegalitate ar fi constituit un delict minor, amenda ar fi fost simbolică, totuşi, violarea intimităţii fiind ceva inadmisibil, autorităţile canadiene au stabilit amenzi până la 500.000 de dolari, plus privare de libertate pentru o perioadă de cinci ani.
    Setea de virtual nu este ceva nou. Când, cu mii şi mii de ani în urmă, evreii au vrut un dumnezeu virtual, l-au avut repede. Viţelul de aur a fost însă topit şi poporul întreg era să fie dat pieirii, şi numai bunătatea lui Dumnezeu şi plângerea lui Moise l-au salvat de la acest dezastru. Nu e nimic rău în a încerca să vezi dincolo, să tinzi spre alte lumi, dar dacă tentaţia omului este de a intra în virtual numai pentru a-şi hrăni pofta desfrânată, deja se poate vorbi de caz patologic. Aici avem un tip de amăgire urmată de dezamăgire, atunci când constaţi cât de sfărâmicioasă este o relaţie virtuală şi cât de aproape de închinarea idolească.
    Uniunea Europeană a reglementat recent activitatea furnizorilor de servicii Internet în câteva documente referitoare la conţinutul ilegal şi extrem de periculos al unor site-uri prin care: se atentează la siguranţa naţională, sunt lezate drepturile minorilor, nu este respectată demnitatea umană, se încurajează frauda economică, oamenii sunt hărţuiţi electronic etc. Iată, din nou, cât de mult se înşală şi se amăgesc cei ce consideră Internetul o unealtă inofensivă.
    Alţii sunt bucuroşi că găsesc în această maşinărie perfidă suprema libertate. Dacă Internetul este libertate, atunci cum se împacă această libertate cu pornografia infantilă, cu rasismul, cu insulta, cu xenofobia, cu ura, calomnia, instigarea, cu instrucţiunile în fabricarea materialelor explozibile, cu reclama agresivă la produse de proastă calitate ş.a.m.d.? Ideea de libertate este şi ea amăgitoare.
    Cine iubeşte pătimaş calculatorul şi Internetul, automat iubeşte amăgirea şi dezamăgirea, un lucru înjositor pentru o aşa înaltă fiinţă care este OMUL. Fiecare are discernământ. Prin urmare, dacă un joc pe calculator devine obsesie, dacă ceva nu ne lasă să dormim, dacă vreo fantezie bolnăvicioasă ne tulbură, e bine să renunţăm la a mai intra în contact cu aceste lucruri dăunătoare. Să căutăm cu linişte să ne conturăm o personalitate frumoasă, într-un corp sănătos, condus de o minte sănătoasă.   

Extras din: Cristian Şerban / INTERNETUL / Tinerii în faţa provocării
Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Editura Egumeniţa / Editura Cartea Ortodoxă
Taguri: AMĂGIREA
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 8
Vizitatori: 7
Utilizatori: 1