21 Aprilie 18

"Am judecat greșit Ortodoxia după faptele celor mai slabi"

  • 13 Ianuarie 18
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
- Cu toate acestea, ce a favorizat părăsirea Bisericii Ortodoxe, căci așa ceva nu se întâmplă totuși cu oricine?
- Era o dorință arzătoare născută în inima mea, în jurul vârstei de 12 ani, o dorință puternică de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Eu dintotdeauna am avut gândul ăsta, să fac tot posibilul să-L mulțumesc pe Dumnezeu, să trăiesc după voia Lui; era o aplecare spirituală, către lucrurile cele sfinte, cele nevăzute…
- În ce măsură credeți că problemele tatălui dumneavoastră, certurile din casă, au favorizat plecarea către o altă credință?
- Sigur că au favorizat-o. Deși cu mama mea am avut o relație foarte bună, cu frații mei la fel, eram sătul de păcătoșenia din mine și din jurul meu, din familia mea. Mama, de altfel, a și divorțat de tatăl meu și, împreună cu cei trei copii, s-a mutat la bunica – aceia au fost anii în care am trăit alături de bunica, despre care v-am povestit. Mama nu era o femeie rea, era o mamă bună, o familistă convinsă, dar nu avea o cultură religioasă – mergea la biserică, dar nu avea un crez puternic, care s-o țină legată de Ortodoxie, nu avea o înălțime duhovnicească… Şi eu am judecat greșit Ortodoxia atunci, la 18 ani, după faptele celor mai slabi dintre ortodocși. 
- Este interesant ce spuneați despre predicatorul respectiv, care vorbea de „păcatele ortodocșilor” – dar acestea sunt niște păcate care îi atacă pe toți, nu doar pe anumiți oameni
- Așa este – mai târziu, în ultimii ani, la predici chiar, le spuneam: „Fraților, astăzi prefer prietenia unui bețiv ordinar care doarme în șanț și totuși se bate cu pumnul în piept, spunând: «Sunt un ortodox păcătos! Iartămă, Doamne!», decât prietenia unui predicator care se pretinde a fi un om sfânt, dar în ascuns trăiește în păcate, face tot felul de nelegiuiri, iar în public se arată a fi om cumsecade, amabil, ba chiar predică frumos din dorința de a atrage pe câți mai mulți în partida lui religioasă!”. 
- Așadar ați intrat la ei, v-ați acomodat cu învățătura creștină din perspectiva lor. Spuneți-ne ceva despre această învățătură... Ei vă considerau botezat?
- Nu, pentru ei botezul ortodox era nul. Iar botezul meu protestant, care se făcea în urma mărturisirii cu gura, se dădea după o perioadă în care te cercetau, să vadă dacă ești chiar convins de învățătura lor, „de Evanghelie”, cum spuneau ei. Imediat după ce am primit botezul am devenit predicator – mă purtau din localitate în localitate și povesteam cum „m-am întors”, cum înțelegeam eu Ortodoxia și cum am renunțat la Ortodoxie șiam devenit neoprotestant.
- Deveniserăți, adică, un agent de prozelitism
- Da, ăsta era scopul: atragerea altora la neoprotestantism. Cel mai important aspect, care trebuie subliniat, este că ei consideră Biserica Ortodoxă decăzută complet – ceea ce este greșit din punct de vedere biblic, pentru că Domnul Iisus Hristos garantează biruința Bisericii: „Voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” Matei 16:18. Chiar dacă unul, sau doi, sau mulți preoți s-ar lepăda de Hristos, pur și simplu, Biserica înființată de Domnul Iisus Hristos nu va fi înfrântă niciodată, și va avea biruința. Dar, pentru neoprotestanți, acest lucru nu-i valabil – ei cred că preoții de astăzi s-au îndepărtat mult de Dumnezeu, deși, recunosc și ei, există și excepții, dar cei mai mulți sunt decăzuți și duc oamenii în iad. Ortodocșii, zic ei, sunt morți în păcatele lor, iar preoții L-ar răstigni din nou pe Hristos dac-ar avea ocazia.
    Chiar recent am avut o discuție cu fostul meu prezbiter, și-i spuneam că foarte mulți preoți m-au încurajat să merg la Teologie, și el mi-a zis: „Dacă o să te duci la Teologie, o să ajungi un preot care o să ducă pe mulți în iad”. Şi i-am zis: „Nu-i adevărat! Şi eu am crezut mulți ani lucrul ăsta, dar am văzut că sunt foarte mulți ortodocși – preoți, călugări, oameni de rând – care trăiesc o viață mult mai înaltă chiar decât un neoprotestant silitor, cum am fost eu”. Şi-atunci el s-a uitat lung la mine, și n-a zis nici da, nici nu…
    Dar ce-am vrut eu să scot în relief: pentru ei, esența lucrurilor este ceea ce numesc  „mântuirea oamenilor”, înțeleasă în sensul ca aceștia să părăsească Biserica Ortodoxă și să devină neoprotestanți, „să primească Duhul Sfânt”, să se manifeste după aceea „darurile Duhului Sfânt” și, eventual, să ajungă predicatori buni, care să atragă tot mai mulți oameni – ei crezând că, prin asta, fac voia lui Dumnezeu. Ceea ce, sigur, nu e adevărat.
- Să înțelegem că scopul central al acestor grupări este, pur și simplu, să-și crească numărul de credincioși? Toată activitatea lor are un vector prozelitist?… 
- Da, la ortodocși oamenii caută Biserica, oamenii caută preotul, oamenii Îl caută pe Dumnezeu – la neoprotestanți e invers. Toată activitatea lor este centrată pe scopul de a crește mereu numărul membrilor – și, respectiv, numărul bisericilor neoprotestante. Bineînțeles că neoprotestanții nu formulează așa, ci ei mereu afirmă că „își doresc mântuirea sufletelor”. Dar, în realitate, orice faptă bună o fac cu gândul de a mai câștiga pe cineva de partea lor… 
   Știți, fiecare grupare religioasă desprinsă de Biserica Ortodoxă încearcă să fie „o soluție mai bună”. În realitate însă, despărțiți de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească (cum zice Crezul), despărțiți de Capul Bisericii, ei nu pot fi decât o partidă religioasă. Toate eforturile lor rămân doar o străduință intelectuală, rațională, sentimentală, nicidecum un mod de viață duhovnicesc.

Extras din: Mărturisirile unui fost predicator neoprotestant „Biserica Ortodoxă ne-a oferit dragostea necondiționată” (I)  
Revista „Familia ortodoxă“, mai, 2014, www.familiaortodoxa.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe
Colaboratori: www.ioanistrati.ro

Total online: 6
Vizitatori: 6
Utilizatori: 0