19 Octombrie 17

ACTIVITATEA DUHOVNICEASCA A PARINTELUI CLEOPA

    Vestea venirii sale în Mănăstirea Sihăstria s-a răspândit în câteva zile în toată tara. Încet, încet, au început iarăsi să-l viziteze grupuri de credinciosi de pretutindeni, să-i ceară sfat si să primească binecuvântare.

    Asa a început Părintele Cleopa să mângâie din nou lumea, să rostească zilnic cuvânt de folos, să spovedească si să atragă pe multi către Hristos prin cuvânt si rugăciune. În fiecare zi veneau la chilia lui zeci si sute de credinciosi din tară si chiar de peste hotare.

    Aici ascultau sfatul si cuvântul de îmbărbătare al bătrânului, puneau întrebări duhovnicesti si teologice de la cele mai simple, până la cele mai profunde si fiecare iesea multumit de la el, bucurându-se măcar să-l vadă si să primească binecuvântare. Astfel, fiind cunoscut în toată tara, toti multumeau lui Dumnezeu că ni l-a dăruit ca o binecuvântare cerească.
 

    Prima datorie pe care o cerea Părintele Cleopa de la credinciosii de toate vârstele si dregătoriile, era păstrarea cu sfintenie a dreptei credinte, adică a dogmelor Bisericii Ortodoxe. Fără dreapta credintă, nimeni nu se poate mântui, chiar dacă are unele fapte bune.

    Apoi părintele punea accentul pe mărturisirea păcatelor, îndemnând credinciosii să se spovedească de cel putin patru ori pe an. El le zicea: ''Frate, când vezi că s-a îmbolnăvit în casă tata sau mama…, nu chema doctorul mai întâi, ci preotul. Că doctorul nu-i poate da o clipă de viată. Că dacă ar putea da, nu ti-ar da-o tie, ar tine-o pentru el. Totul este cum vrea Dumnezeu! Să chemi preotul si să-i zici: ''Părinte, stai si spovedeste-l pe tata sau pe mama după carte''. Iar preotul să-l întrebe dacă a făcut cutare păcat sau cutare păcat, asa sau asa... 

    După spovedanie, cel ce se spovedeste e bine să spună că pe toate le-a făcut. Că dacă nu gresim cu lucrul, gresim cu mintea, sau cu cuvântul. Si preotul la sfârsit îl poate dezlega de toate păcatele cu darul pe care i l-a dat Hristos.

    Apoi poti chema si doctorul. Că dacă moare omul spovedit curat, Biserica îl poate scoate din iad si în 40 de zile, sau poate mai mult, dar îl poate scoate. Dar dacă este nespovedit si are păcate grele, nu-l mai scoate din iad nici o slujbă. Fără spovedanie nu este mântuire''.

    Sfintia sa recomanda fiecăruia să aibă duhovnicul său în parohia de care depinde. Iar dacă cineva dorea o spovedanie mai amănuntită, o putea face în special la duhovnicii bătrâni din mănăstiri. În acest caz credinciosii care se spovedeau la mănăstiri erau datori să ia binecuvântare de la preotul locului si apoi să-si facă canonul rânduit.

    Amintim aici că preacuviosia sa avea la spovedanie, pe lângă numerosi credinciosi, si circa 40 de părinti si frati din obstea Mănăstirii Sihăstria, la care se adăugau multi călugări si maici din alte mănăstiri, precum si preoti de mir si mai multi ierarhi.

    Prin spovedanie, Părintele Cleopa dobândea multe suflete pentru Hristos, însă întreba pe fiecare dacă poate face canonul rânduit de el. Iar dacă cineva spunea că nu-l poate împlini, părintele îi dădea un canon mai mic, după vârsta, puterea si râvna lui.

    Apoi cerea fiecărui credincios să se roage cât de mult, precum porunceste însusi Sfântul Pavel, zicând: Neîncetat să vă rugati (I Tesaloniceni 5, 17). Părintele recomanda, în general, ca fiecare să facă dimineata Rugăciunile Diminetii si Acatistul Maicii Domnului, seara Rugăciunile spre somn si Paraclisul Maicii Domnului, cu candela aprinsă; si restul zilei, pe cât se poate, rugăciunea ''Doamne Iisuse''.

    Însă mai întâi el însusi se ruga zilnic pentru sine, pentru Biserică, pentru credinciosi, pentru cei căzuti în grele păcate, pentru cei bolnavi, pentru cei din suferintă. Astfel, rugăciunile Părintelui Cleopa făceau uneori adevărate minuni, căci li se împlineau cererile cele de folos, se întorceau sănătosi de la spitale si din călătorii, si reuseau la examene si în viata de toate zilele.

    Apoi le cerea să meargă la biserică săptămânal sau, în caz de nevoie, la două-trei săptămâni. Când nu pot merge, să trimită pe cineva din familie, ori sotul ori sotia, ori unul din copii, pe care îl numea ''apostolul familiei''. Iar acasă să citească cărti sfinte, să se roage si să nu mănânce până nu vine ''apostolul familiei'' cu sfânta anaforă de la biserică.

    Îndemna si la milostenie: ''Să nu plece nimeni de la voi nemiluit, mamă! N-ai un ban, dă-i un cartof, un colt de pâine, o batistă, dă-i ceva cât de putin. Dacă dai putin, dar îti pare rău că nu dai mai mult, ca fulgerul ajunge la Dumnezeu milostenia ta. De ce? S-au întâlnit două mari virtuti: milostenia cu smerenia''.

    Sfătuia pe fiecare să facă milostenie în numele lui Hristos, după puterea sa, că cel ce face milostenie ''împrumută pe Dumnezeu'' si se mântuieste cel mai usor. Că zice Domnul în Sfânta Evanghelie: Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7).

    De asemenea, recomanda credinciosilor să trăiască în permanentă dragoste si armonie crestină, după cuvântul pe care îl rosteste Însusi Hristos: Întru aceasta vor cunoaste toti că sunteti ucenicii Mei, dacă veti avea dragoste unii fată de altii (Ioan 13, 35).

    O datorie principală, pe care o cerea familiilor credincioase de la sate si orase, era si nasterea de copii. Potrivit Sfintelor Canoane, Părintele Cleopa interzicea cu desăvârsire avortul si uciderea de copii pe orice cale, căci acesta este unul din cele mai mari păcate din viata crestinilor. Apoi recomanda tinerilor să ducă viată în feciorie până la cununia religioasă si să asculte de preotii si părintii lor, după porunca dată lui Moise: Cinsteste pe tatăl tău si pe mama ta, ca să-ti fie tie bine si să trăiesti ani multi pe pământ (Iesire 20, 12). Iar celor care aveau procese si certuri pentru cele pământesti, bătrânul le cerea să se împace unii cu altii si să urmeze sfatul preotului lor.

    La urmă, Părintele Cleopa le tinea un cuvânt de folos, după priceperea lor, si le răspundea la întrebările puse de fiecare. Apoi îi binecuvânta cu Sfânta Cruce, îi miruia, le dădea iconite si tămâie si îi slobozea cu pace la casele lor. După ce se odihnea putin, veneau alte grupuri de credinciosi să-i ceară sfat si binecuvântare.

    Erau zile, mai ales vara, când părintele avea mai multe grupuri de credinciosi, numărând sute de oameni.

    Aceasta a fost cea mai mare misiune duhovnicească pe care a făcut-o în mod neîntrerupt Părintele Cleopa din toamna anului 1964, până la 2 decembrie 1998, când si-a dat duhul în bratele lui Hristos.
 
Lasa un comentariu
avatar
Stirea zilei
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Sondaj
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 0
Retele Sociale
  • Google+
  • Facebook
  • Twitter