17 Iulie 19

Pe calea sfinților care s-au nevoit în Sfântul Munte

  • 06 Iulie 19
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
    Pe calea sfinților care s-au nevoit în Sfântul Munte ... Pelerinajul nostru a început mai de mult, cu siguranță nu de luni 1 iulie când am pornit efectiv spre acest loc, ci mai de mult ... călătoria spre Athos a inceput ca o flacara in suflet, a crescut intru dorirea comuna de a ne intalni mai multi frati ortodocsi de pe grupul facebook "Noi suntem Biserica". Ideea ii apartine lui Marius Dumitru, pe care l-am descoperit zambitor, sincer, smerit, ca o mireasma de pozitivitate intru Domnul.
    M-am intalnit cu ei. Marius Dumitru, George Georgescu, Bîrdea Vasile, Viorel Rata, Liviu, Andrei Tatar, Cristian Brinza si Gherasimescu Constantin ... oameni frumosi, cu care am impreuna-cautat pe Hristos in muntele ocrotit de Maica Domnului. Cu constiinta de pacatosi, de prea putini ravnitori, uneori lenesi, dar cu nadejdea si credinta in Dumnezeu ca vom reusi !
    Am pasit cu totii in Sfantul Munte cu emotie. Iti simti nevrednicia cu care mergi, dar e prezenta si nadejdea in mila lui Hristos. Maica Domnului "ne-a primit" in portul Dafni ca pe copii ei, suntem copii ei, aer cald, soare arzator ca si cum te apropii de Soarele intregii creatii,  Dumnezeu. De la Dafni am pornit catre capitala administrativa a Sfantului Munte, Kareia, un oras plin de istorie, cum de altfel tot acest munte este, un oras micut, dar adevarat furnicar de monahi si pelerini.
    Am pasit cu totii in Sfantul Munte Athos profund emotionati, simtind nevrednicia cu care mergem acolo dar fara a lepada nadejdea in mila lui Hristos. Maica Domnului "ne-a primit" in portul Dafni ca pe copii ei, suntem copii ei, un aer cald, un soare arzator, parca intruchipand aproprierea de Dumnezeu. Nu peste mult timp, de la Dafni am pornit catre capitala administrativă a Sfantului Munte, Kareia, un oras plin de istorie, cum de altfel tot acest munte este, un oras micut dar si un furnicar pentru pelerinii in cautarea sinelui.
    Pe 2 Iulie, cautarea trairii in Hristos pe Sfantul Munte Athos a inceput cu oamenii minunati enumerati mai sus. Calatoria in caldura cotropitoare semana cu o plutire pe aripile Sfintilor care s-au nevoit in Sfantul Munte.
    Primul contact cu calugarii pentru mine a fost coplesitor, smerenia te copleseste, nu are cum ... Mantuitorul spune ca "smerenia te inalta iar mandria te smereste".
    La schitul romanesc Podromu din Sfantul Munte am inteles cu adevarat ce inseamna zicala, "tacerea uneori spune mai multe decat vorbaria". Tot la acest schit am avut onoarea de a face ascultare dimpreuna cu alti 3 frati, am dat cu grebla si am spart nuci pentru schit. La spartul nucilor s-a intamplat ceva deosebit pentru trairea pentru care am venit la Sfantul Munte ... noi, oameni de lume, mai glumeti, mai cu gura mare, am primit recomandarea smerita, frumoasa, calda a unui calugar care se afla la aceeasi ascultare ca si noi, conform invataturii Sfintilor Parinti, sa spunem rugaciunea inimii (Doamne Iisuse...), pe rand, cate 10-15 minute...acesta este primul moment suprem al cautarii mele duhovnicesti, am trait pret de aproape o ora ca un calugar, pur si simplu am iubit aceasta ascultare, a doua ascultare primita de la acest calugar parca venit din alta lume. Sufletul meu plangea si zambea in acelasi timp, nu mai vroiam sa se termine aceasta ascultare, pret pentru care, cand ne-am ridicat, nu m-am putut abtine sa nu-i multumesc pentru ascultare, poate a parut ciudat, dar nu am putut sa nu o fac!
    Vecernia, Miezonoptica, Ceasurile, Utrenia, Acatistul, Sfanta Liturghie, rugaciunea neincetata impletita cu munca, fac ca viata traita in acest munte, pentru un novice ca mine sa fie istovitoare, cu toate ca in afara de cateva ceasuri usoare de ascultare, nu am facut decat sa ma plimb... Slujbe? Da! De la 17 sau 18 la 19:00, de la orele 23 la 1 noaptea, de la 3 la 7-8 dimineata ... si cate or mai fi! Rezistati?
    Multi dintre noi se plang ca Sfanta Liturghie "impletita" cu Utrenia din fiecare Duminica, timp de 3 ore, odata pe saptamana, sunt lungi domnule....ehe, veniti la Sfantul Munte!
    Am auzit, citit de multe ori ca Dumnezeu mai tine aceasta lume desfranata pentru savarsirea Sfintei Liturghii si rugaciunile neincetate ale pusnicilor, calugarilor, calugaritelor.... acum am inteles cu adevarat aceste cuvinte!
    Sfintele Moaste, impresionant de numeroase, frumos mirositoare, Braul Maicii Domnului, multime de icoane facatoare de minuni creaza acestui Sfant Munte o adevarata cununa a luminii care vine de la Dumnezeu.
    Da, a fost un mare efort pentru mine aceasta deplasare dar nu regret nici un cent din ceea ce am cheltuit. Ce-am luat de acolo nadajduiesc sa nu pierd niciodata, amintirea, intelegerea mai mult a smereniei si prietenia acestor oameni minunati nu vreau sa o pierd niciodata!
    La primirea binecuvantarii parintelui Iulian Podromitul s-a intarit in sufletul meu cuvintele primite de la dansul, "cautati-l pe Hristos"!

P.S. Ca o completare, am ajuns, printre altele, la schitul romanesc "Lacu", schitul Sfântul Dimitrie, un loc unde am fost atent mai mult la anumite aspecte, poate privite dintr-un anumit punct de vedere lumesti, dar nu-i asa. Aici mi-am dat seama cata ravna, smerenie si rezistenta pot avea acesti calugari care mananca de doua ori pe zi si atunci putin si doar un fel de mancare. La Sfintele slujbe NU se misca, slujba "transformandu-i" in "stalpi" ai rugaciunii cu capul plecat, smeriti, niste oameni extraordinari. Eu care am ajuns la Sfanta Liturghie tarziu si care in gandul meu, ma mai si vaitam de oboseala si durerea picioarelor...!
    Tot la acest schit s-a intamplat un lucru amuzant, dragut ... fratii cu care am ajuns acolo, au vrut dimpreuna cu mine sa mearga la Paraclisul parintelui Pimen, Paraclis care se afla nu foarte departe de schitul Lacu. Acolo, din pacate nu am putut pleca si eu dimpreuna cu ei caci fara bagare de seama, eu am disparut din camera din diferite motive, cand am iesit sa-i caut pentru plecarea la Paraclis, m-am intristat putin vazand ca ei deja plecasera. La intoarcerea lor, am fost tare amuzati cu totii ... fratii, mergand la Paraclis, au dat peste un muncitor de acolo, acesta primindu-i foarte frumos si vorbind cu ei. Acest muncitor probabil ca nu a inteles din prima ca fratii vroiau sa vorbeasca cu parintele Pimen, daia si ajunsesera acolo, astfel tinandu-i de vorba circa 2 ore, dupa acest timp, unul dintre frati l-a intrebat "dar parintele Pimen nu mai vine?", raspunsul a fost genial, "O, da, cu parintele Pimen vreti sa vorbiti? Pai parintele este plecat de 2 sapmanati in Romania" ... si asa asteptarea celor veniti pentru cuvant la parintele s-a transformat intr-un amuzament total!!

    Fratilor, cautati-l pe Hristos, nu ca turisti ci ca pelerini, adica adevarati si continu cautatori ai vesniciei in Hristos! Nu mergeti la Biserica, Manastiri, la Sfantul Munte Athos ca la muzeu, acolo, si nu numai, este Hristos, ori Hristos nu-i statuie ci este VIU, avem un Dumnezeu viu si iubitor.

    Ar mai fi multe, foarte multe de spus, dar acestea consider ca trebuiesc tinute in suflet pentru ca prin propria traire sa-i odihnesc, iubesc, ajut pe cei din jur.

Hristos in mijlocul nostru! Slava Domnului pentru toate!! - Pentru fotografii, clic AICI.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe